Avocaţii din dosarul „Zambaccian 1”, în care Adrian Năstase a fost trimis în judecată, au cerut marţi întoarcerea cauzei la DNA, invocând mai multe excepţii de nelegalitate a rechizitoriului, iar magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) au amânat pronunţarea pentru 24 noiembrie. Apărătorul lui Adrian Năstase a susţinut că materialul de urmărire penală prin care fostul premier a fost trimis în judecată este nelegal, întrucât acesta conţine acte care au fost declarate nule prin decizii anterioare ale Înaltei Curţi. Concret, avocatul a invocat faptul că în urma deciziei Înaltei Curţi din 2007, prin care dosarul Zambaccian a fost retrimis la DNA, procurorii nu au refăcut toate actele de la dosar, trecând o parte din aceste documente în categoria actelor premergătoare începerii urmăririi penale. „Aceste acte care erau în dosarul retrimis la DNA nu mai puteau fi folosite, iar nulitatea lor absolută nu poate fi acoperită prin faptul că procurorul le-a considerat ca făcând parte din categoria actelor premergătoare”, a explicat avocatul Ioan Cazacu. De asemenea, avocatul Viorel Roş a spus în faţa magistraţilor că urmărirea penală după întoarcerea cauzei la DNA a fost făcută de un organ necompetent, respectiv Secţia a II-a a DNA, în condiţiile în care iniţial, dosarul fusese instrumentat de Secţia I de Combatere a Corupţiei. „Urmărirea penală trebuia să se reia de parchetul care a făcut-o şi prima dată, respectiv Secţia I şi nu Secţia a II-a, deoarece dosarul s-a restituit nu pentru că s-ar fi încălcat normele de competenţă, ci pentru nelegala efectuare a urmăririi penale”, a spus Roş. O altă excepţie susţinută de apărători a fost şi cea legată de faptul că niciunul dintre inculpaţii din dosar nu au consultat informaţiile stocate pe mai mulţi suporţi optici şi digitali, respectiv CD-uri, DVD-uri, servere sau hard-disk-uri. „Acele informaţii sunt extrem de importante şi nici unul dintre clienţi nu a putut să le consulte. Am aflat de existenţa acestor suporţi doar când am citit rechizitoriul şi nu există o transcriere în scris a informaţiilor conţinute de aceşti suporţi”, a afirmat unul dintre apărători. Pe de altă parte, fostul premier Adrian Năstase a declarat în faţa magistraţilor că dosarul nu are decât un scop politic, prin care să fie izolat la „periferia politicii româneşti”. „Este una din zilele cu care m-am obişnuit. În niciun caz acest dosar nu poate fi considerat decât unul politic. Sper ca judecătorii să ia act de nelegala sesizare a instanţei”, a adăugat Năstase, la ieşirea din sala de judecată. Magistraţii ÎCCJ au amânat pronunţarea pe cererea avocaţilor de retrimitere a cauzei la DNA pentru 24 noiembrie. Procurorii DNA i-au trimis, pe 5 mai, în judecată, pe Adrian şi Dana Năstase, după avizul Parlamentului, pentru că ar fi luat de la Irina Jianu bunuri importate din China, pentru a o menţine pe aceasta în funcţia de inspector general de stat la Inspectoratul de Stat în Construcţii. Aceasta este a doua oară când procurorii anticorupţie îl trimit în judecată pe Năstase în dosarul Zambaccian 1, după ce au primit avizul Parlamentului. Prima dată, DNA l-a trimis pe fostul premier în judecată în 13 noiembrie 2006, însă în 2008 dosarul a fost restituit la procurori, după o deciziei a Curţii Constituţionale, care a stabilit că este necesar avizul Parlamentului pentru trimiterea în judecată a foştilor miniştri. Conform rechizitoriului, în perioada 2002 – 2004, Adrian Năstase, în calitate de  prim-ministru a primit, în mod direct şi prin intermediul Danei Năstase, bunuri importate din China şi cheltuielile aferente acestor importuri, plus contravalorea unor lucrări efectuate la imobilele din Cornu şi Bucureşti, str. Cristian Tell., 22.155.985.853,08 de lei vechi (aproximativ 630.000 euro la cursul de schimb 2002/2004). Sumele de bani au fost primite de la  Irina Jianu, pentru a o numi şi menţine în funcţia de inspector general de stat la Inspectoratul de Stat în Construcţii, precum şi pentru a îi asigura acesteia un statut care să îi confere autoritate deplină în cadrul instituţiei  la conducerea căreia se afla.

Şpagă de 3,7 miliarde?

Concret, de la Irina Jianu, fostul prim-ministru este acuzat că a primit 3.702.843.845 de lei vechi, reprezentând contravaloarea unor bunuri achiziţionate din China şi a cheltuielilor ocazionate de introducerea acestora în ţară şi transportul intern, 2.027.844.822,27 de lei vechi,  adică lucrările de tâmplărie cu geam termopan executate de S.C. Regal  Glass SRL  Bacău la casa lui din Cornu şi suportate din fondurile S.C. Vertcon S.A. Bacău (1.407.535.800 lei vechi) şi S.C. Regal Glass SRL Bacău (620.309.022,27 lei vechi). Tot de la Jianu, spun procurorii, Năstase a primit suma de 16.425.297.185,81 de lei vechi, reprezentând lucrările de  construcţii şi renovare executate  la casa din str. Cristian Tell din Bucureşti, din care 12.610.443.157 de lei vechi din fondurile S.C. Conimpuls S.A.Bacău, 1.186.854.028,81 de lei vechi din fondurile S.C. Vertcon S.A. Bacău şi 2.628.000.000 de lei vechi din banii  Irinei Paula Jianu. Totodată, Adrian Năstase a fost trimis în judecată pentru că Ioan Păun, martor în dosar, i-a făcut mai multe servicii, precum achiziţionarea unor bunuri din China, depozitarea lor temporară la sediul Ambasadei României din China, ambalarea, supravegherea încărcării lor în containere şi organizarea transportului pe parcurs extern în scopul numirii şi menţinerii acestuia în funcţiile de consul general, şef al Consulatului General al României la Hong Kong, precum şi pentru  menţinerea permanentă în misiune în străinătate. Mai mult, arată procurorii, în cursul lunii martie 2006, dată la care Adrian Năstase exercita funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor, „în scopul îngreunării urmăririi penale în cauza în care era cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, în mod repetat, Năstase l-a ameninţat pe consulul Ioan Păun cu darea în vileag a unor fapte imaginare, compromiţătoare pentru acesta (şi anume că acesta lucrează sub acoperire pentru anumite instituţii) pentru a-l determina să-şi retracteze declaraţiile date în cauză şi să nu predea organelor de anchetă documentele doveditoare în posesia cărora acesta se afla”. În rechizitoriu se mai arată că, în perioada 2002-2004, Adrian Năstase şi Daniela Năstase au achiziţionat din China materiale de construcţii, produse electrocasnice, obiecte de mobilier pentru utilarea celor două case din Bucureşti (Zambaccian şi Cristian Tell) şi a imobilului din localitatea Cornu. Bunurile au fost cumpărate din diverse târguri, fie fără acte, fie pe baza unor documentele de vânzare emise pe numele consulului Ioan Păun, fiind transportate şi depozitate într-un hotel dezafectat  al Ambasadei României din China. Procurorii mai susţin că, „pentru a ascunde identitatea reală a beneficiarilor şi pentru a crea aparenţa că legislaţia vamală este respectată, o parte din bunurile achiziţionate au fost introduse în ţară ca importuri efectuate de SC Vertcon SA, conducerea acestei societăţi fiind determinată de inculpata Irina Paula Jianu să suporte din fondurile societăţii cheltuieli care nu erau aferente activităţii acestora, respectiv suma de suma de 3.683.683.943 ROL. Această sumă reprezintă contravaloarea bunurilor achiziţionate din  China de Adrian Năstase  şi Daniela Năstase, a cheltuielilor  de transport şi a taxelor vamale. Procurorii au instituit, în 25 ianuarie 2010, sechestru asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale celor trei până la concurenţa sumei de 22.646.992.267 de lei vechi. La aceeaşi dată, a fost indisponibilizată casa lui Adrian Năstase şi Dana Năstase, situat în Bucureşti pe str. Muzeul Zambaccian, cu valoare de impozitare 1.301.462,51 de lei vechi. Procurorii DNA l-au trimis în judecată pe Adrian Năstase pentru luare de mită în formă continuată şi şantaj, pe soţia sa, Dana Năstase, pentru complicitate la luare de mită, participaţie improprie la infracţiunea de folosire la autoritatea vamală de documente false în legătură cu fapta de corupţie, spălare de bani în legătură cu infracţiuni de corupţie, toate în formă  continuată, iar pe Irina Jianu pentru dare de mită, participaţie improprie la infracţiunea de folosire a bunurilor societăţilor  comerciale într-un scop contrar intereselor acestora, în legătură  directă cu infracţiunea de dare de mită,  participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură  cu fapte de corupţie, participaţie improprie la fals intelectual la legea contabilităţii în legătură cu fapte de corupţie, participaţie improprie la  folosirea de acte falsificate şi spălare de bani, toate în formă continuată.