Un amiral pentru primarie sau o primarie pentru amiral?

Mda. Tabloul de mai sus ma face sa ma intorc in toamna lui 1986. Eheeei! Ce mult este, ce mult timp a trecut dar, parc-a fost ieri. Eram student in anul II, in cadrul Institutului de Marina „Mircea cel Batran”. In prima zi de scoala, trei figuri noi, trei tineri locotenenti ingineri de marina, ne-au creat o dilema. Aveau compasul de inginer pe epoleti si tresele cu ochiul lui Nelson pe maneci si fara insigna Academiei Militare. Fara insigna Academiei Militare in piept (semn ca au urmat studii post-universitare) niciun ofiter activ de marina nu putea purta compasul de inginer pe epoleti. Asa era atunci. Absolventii altor arme din cadrul Academiei Militare, puteau avea compasul de inginer, uniforma bleumarin de marina dar fara trese pe maneci, semn ca nu erau de la arma-marina militara, dar isi desfasurau activitatea in cadrul ei. In scurt timp, tot punand intrebari pe la colturi, ne-am lamurit. Asa am aflat ca, la Galati, in cadrul facultatii de constructii nave, exista si o clasa de viitori ingineri constructori de nave – ofiteri activi de marina. Surprizele nu s-au oprit aici. Dupa primul an de studii, eram obisnuiti ca pana si profesorii civili sa ne trateze ca pe niste elevi de scoala militara. Era o chestie care nu prea ne convenea deoarece, cu exceptia colegilor de la flota militara, noi venisem sa ne pregatim pentru flota comerciala sau de pescuit oceanic. Tocmai de aceea, desi stiam de la-nceput c-o sa traim patru ani in regim militar, capraria nu era deloc felul nostru preferat de mancare. De la primul contact pe linie de invatamant cu cei trei locotenenti ingineri de marina, am simtit ceva straniu. Asistenti la diverse catedre, baietii astia ne vorbeau cu apelativul de student, ne tratau ca pe niste studenti. Se dezbracau de uniforma militara….la figurat, evident. Erau comunicativi, relaxati si ne transmiteau si noua asta. Erau ca un bob de piper intr-un sac de faina in marea cazona in care intrasera. Ei facusera facultatea in regim civil…era explicabil. Toate aceste chestii marunte au creat un val de simpatie in randurile noastre, pentru ei. Pana la absolvire, multi dintre noi, chiar au legat relatii de prietenie pastrate peste timp, pana acum. Cei trei „muschetari” cum le spuneam noi, se numesc: Vasile Dobref, actualmente comandor prof. univ. dr. ing si decan al facultatii de electromecanica navala al Academiei Navale „Mircea cel Batran”; Teodor Popa – instructor dr. ing. la CERONAV si….da, surpriza, contraamiral (r) prof. univ. dr. ing Vergil Chitac, rector al Academiei Navale pana in ianuarie 2016. Acesti domni, n-au fost caprari niciodata. Au fost doar profesori. Si o spun in cunostinta de cauza. In acesti 30 de ani, ne-am intalnit si la o bere la Colonade dar si in plan profesional, gratie faptului ca am mai urmat o data cursurile Academiei Navale, urmasa Institutului de Marina. Pe de alta parte, faptul ca viata m-a facut sa sar parleazul in jurnalism, mi-a dat sansa sa-i vad si cu ochiul critic, sa le vad ascensiunea profesionala prin functiile de sef de catedra, decan, prorector sau rector. Simplu. Au fost doar profesori, nu caprari.

Imi aduc aminte cum si-a incheiat primul mandat de decan, locotenent-comandorul de atunci, Vergil Chitac. Si-a dat demisia. La vremea aceea, mai mult comandant decat rector era contraamiralul Marin. In urma unor divergente pe teme de invatamant cu Marin, Vergil Chitac a luat decizia sa renunte la functia de decan. Ca sa aveti o imagine despre cine era Marin, pot sa va spun ca acesta a tinut o prelegere in aula mare a academiei pe baza unei scheme care era proiectata invers. Asa a ramas schema, pana la sfarsit.

Pai, atunci cand ai si o cariera militara in fata, nu numai didactica, trebuie sa ai sange in instalatie ca lt.cdr. sa iei o asemenea decizie in fata unui contraamiral. Dar lucrurile nu s-au terminat aici. Dupa trei luni de interimat al altcuiva in functia vacanta, contraamiralul Marin l-a invitat pe locotenent-comandorul Vergil Chitac sa candideze la functia de decan. Cred ca, atunci a spart gheata. A ajuns prorector si rector cu grad de comandor. Ulterior, a fost avansat la gradul de contraamiral de flotila. Acum, are 54 de ani si mai are multe de spus in viata. Este genul de om care cultiva relatii, cultiva oameni. Vorba lui: daca vrei belsug, cultiva oameni. Pe cei care spun ca nu are experienta politica, i-as contrazice. Pana la gradul de comandor, exista un algoritm de avansare prevazut in regulamentele militare dar, ca sa treci in corpul generalilor/amiralilor, este necesar un decret prezidential in baza propunerii ministrului apararii. Si ministrul, si presedintele sunt oameni politici. Drept dovada ca Vergil Chitac cultiva oameni stau intalnirile lunare ale promotiei 1989 la care participa ca invitat. Acolo, la un pahar de vorba, de suc, o cafea sau o bere, se deapana amintiri, se dezbat probleme. In aceasta campanie electorala, Vergil Chitac a avut langa el capitani de cursa lunga, sefi mecanici, sefi electricieni – fosti studenti. Fara a fi membri de partid au distribuit materiale electorale si au participat voluntar la campanie. Asta se intampla cand cultivi oameni. In acelasi timp, Vergil Chitac este un om culant dar ferm. Marturie stau primele lui cuvinte dupa nominalizarea in pozitia de candidat la primaria Constanta: „Am acceptat sa candidez din partea PNL constient fiind ca desi as fi obtinut ca independent, un rezultat bun, cu sprijinul dvs. voi obtine un rezultat si mai bun….”. Pastrand proportiile, toata furtuna electorala o vad ca pe batalia navala de la Trafalgar. Acest Nelson al Constantei il va invinge pe Napoleon si, cu o mica exceptie de la istorie, va prelua comanda Primariei Constanta pentru urmatorii patru ani. Vant din pupa domnule Vergil Chitac!