Franţa a anunţat o înăsprire a măsurilor vizându-i pe romii din România, autorităţile de la Paris dorind, pe de altă parte, ca romii care au fost îndepărtaţi de pe teritoriul ţării, contra unor compensaţii materiale, odată întorşi în România, să rămână şi să nu revină în Franţa clandestin.

Bucureştiul îşi va spori cooperarea cu Parisul pentru a limita infracţionalitatea în rândul imigranţilor români din Franţa, în special romi, însă va aborda această chestiune „în spiritul şi litera legilor europene”, spune ministrul român de externe, Teodor Baconschi. Motivele pentru care cetăţenii români pot fi îndepărtaţi din alte state membre ale UE sunt limitativ prevăzute de legislaţia europeană. Astfel, cetăţenii români pot fi îndepărtaţi dintr-un stat UE dacă nu îndeplinesc condiţiile prevăzute pentru şederea pe o perioadă mai mare de 90 de zile (în esenţă, cerinţele sunt: să fie angajaţi sau să dovedească existenţa unor mijloace suficiente de subzistenţă). În afară de cazurile de şedere ilegală, există o a doua categorie de motive, mai grave, care pot determina îndepărtarea unui cetăţean al Uniunii Europene: motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică. În ceea ce priveşte o eventuală propunere de control la frontiere, chiar dacă ar exista mijloace financiare, conform acquis-ului Schengen, poate fi reintrodus temporar controlul la frontierele interne, însă numai în mod excepţional şi doar pentru ameninţări serioase la adresa ordinii publice sau a securităţii interne. Această măsură poate fi luată doar pentru o perioadă limitată de timp şi trebuie să respecte principiul proporţionalităţii. Este folosită de obicei atunci când un stat membru UE găzduieşte un eveniment la care este de aşteptat să participe un aflux mare de cetăţeni străini (summituri cu risc de securitate, campionate europene sau mondiale de fotbal etc.) Între România şi Franţa se află în vigoare Acordul privind readmisia persoanelor aflate în situaţie ilegală, semnat la Bucureşti la 12 aprilie 1994 şi intrat în vigoare la 10 septembrie 1994. După aderarea României la UE, acordurile de readmisie încheiate cu statele membre (deci şi cu Franţa) sunt aplicabile numai în măsura în care nu contravin dreptului comunitar relevant (în speţă, Directiva 38/2004 a Parlamentului European şi a Consiliului privind dreptul la libera circulaţie si şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora, directivă invocată de România şi în criza imigranţilor romi din Italia, din 2007-2008). Libera circulaţie a persoanelor este unul dintre drepturile fundamentale recunoscute cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi este strâns legată de noţiunea de cetăţenie europeană. Condiţiile practice în care aceasta poate fi exercitată, precum şi eventualele limitări pe care statele membre le pot impune, sunt stabilite în principal prin Directiva 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora. În 2007, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a stabilit că autorităţile naţionale ale unui stat membru pot restrânge dreptul unui cetăţean al unui stat membru de a se deplasa pe teritoriul altui stat membru, cu respectarea următoarelor condiţii: conduita acestui cetăţean să reprezinte o ameninţare reală, prezentă şi suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societăţii; măsura restrictivă avută în vedere să fie aptă să garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmăreşte; măsura restrictivă să nu depăşească cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia (principiul proporţionalităţii). Aşadar, măsura restrângerii dreptului la libera circulaţie pentru cetăţenii europeni (inclusiv pentru populaţia roma) nu poate fi luată decât cu respectarea strictă a acestor condiţii şi în urma unei analize efectuate de la caz la caz, aşa cum a arătat România şi în cazul problemelor avute cu Italia pe tema infracţionalităţii cetăţenilor români de origine romă. Guvernul francez a informat miercuri seara că îşi va intensifica politica de desfiinţare a taberelor ilegale de romi şi de expulzări către România şi Bulgaria, un anunţ foarte criticat de asociaţiile pentru drepturile omului, care denunţă „stigmatizarea” unei populaţii. Preşedintele Nicolas Sarkozy a convocat miercuri la Elysee o reuniune pe tema romilor. Discuţiile au durat o oră şi jumătate, iar la încheierea lor ministrul de interne, Brice Hortefeux, a anunţat o serie de măsuri destinate combaterii „delincvenţei” romilor şi populaţiilor nomade. În primul rând, în următoarele trei luni guvernul francez vrea să desfiinţeze 300 de tabere ilegale ocupate de romi. Aceste aşezăminte sunt „surse de trafic, oferă condiţii de viaţă extrem de mizere, exploatează copiii prin cerşit, prostituţie sau delincvenţă”, a afirmat preşedintele Nicolas Sarkozy într-un comunicat. În acest scop, şeful statului cere instituirea unei reforme legislative care să facă mai eficient „dispozitivul de evacuare a taberelor ilegale”. Zece inspectori fiscali vor fi însărcinaţi special să controleze situaţia persoanelor care trăiesc în aceste tabere.

În ceea ce priveşte expulzările – sau, mai corect spus, „îndepărtarea” de pe teritoriul francez, termenul care se foloseşte în cazul cetăţenilor comunitari – Brice Hortefeux a promis că românii sau bulgarii care vor comite delicte vor fi trimişi acasă „aproape imediat”. Legea imigraţiei va trebui însă să fie amendată până la sfârşitul anului, pentru a facilita aplicarea acestor „măsuri de îndepărtare” a persoanelor, din motive de „ordine publică”. Mai multe tabere de romi, în special în departamentul Seine-Saint-Denis de la nord-est de Paris, au fost desfiinţate în ultimele luni. Circa 8.000 de romi au fost trimişi acasă în România în 2009, contra sumei de 300 de euro de adult şi 100 de euro de copil, dar aproape două treimi dintre ei au revenit ulterior în Franţa.

Între 10.000 şi 15.000 de romi şi 400.0000 de nomazi trăiesc în Franţa. Pe de altă parte, printre măsurile anunţate miercuri de Franţa se numără şi intensificarea cooperării poliţieneşti cu România. Franţa va cere ca 20 de poliţişti români şi bulgari să fie trimişi în regiunea pariziană. În mod simetric, Parisul va propune ca poliţişti francezi să fie trimişi în România şi Bulgaria pentru a ajuta în lupta împotriva traficului de diverse tipuri. Guvernul francez a mai anunţat că îi va trimite pe ministrul imigraţiei, Eric Besson, şi pe secretarul pentru afaceri europene, Pierre Lellouche, să negocieze o intensificare a cooperării destinate să favorizeze crearea de locuri de muncă şi proiectele de dezvoltare în favoarea populaţiilor rome în ţările de origine ale acestora. În plus, Adunarea Naţională va trebui să aprobe, la toamnă, semnarea unei convenţii între Franţa şi România care să permită trimiterea în ţara lor de origine a minorilor neînsoţiţi, potrivit France 24. Semnat la 1 februarie 2007 la Bucureşti, documentul reînnoieşte un precedent acord semnat în 2002, dar care expirase în 2005. Senatul francez şi-a dat deja aprobarea pentru acord la începutul lunii mai. Niciun cadru juridic nu permite împiedicarea romilor, cetăţeni români şi europeni, să călătorească în Europa, cu excepţia cazului în care sunt delicvenţi cercetaţi sau minori neînsoţiţi. 40% dintre romii acuzaţi de infacţiuni la Paris în 2009 sunt minori, a declarat în februarie Nicolas Lerner, şef de cabinet al prefectului poliţiei din capitala franceză.

Măsurile anunţate miercuri de statul francez – care amintesc de măsuri similare luate în 2008 de statul italian – intervin în condiţiile în care secretarul de stat pentru afaceri europene, Pierre Lellouche, a declarat în ultimele zile că aderarea României la spaţiul Schengen ar trebui să fie condiţionată de problema integrării romilor. „Cred că ţările care intră în Europa sunt responsabile de cetăţenii lor”, a spus Lellouche miercuri la RFI. Secretarul de stat pentru afaceri europene se arătase nemulţumit şi marţi, la France Info, spunând că, în ciuda banilor europeni pe care îi primeşte, Bucureştiul nu acţionează pentru integrarea romilor, estimând că, în aceste condiţii, România nu poate intra în Schengen. Integrarea minorităţilor nu face parte din aquis-ul Schengen, căruia, pe de altă parte, nici nu-i pot fi adăugate alte criterii, a declarat joi, pentru NewsIn, Tove Ernst, ofiţerul de presă al comisarului european pentru afaceri interne. Pe de altă parte, decizia aderării unei ţări la Schengen este luată în unanimitate în Consiliul European şi, ipotetic, un stat membru poate bloca decizia, dacă va considera că nu sunt îndeplinite condiţiile aquis-ului Schengen, a mai explicat Ernst.