Sistemul de Informaţii Schengen (SIS) a fost instituit ca una dintre principalele măsuri care să  compenseze eliminarea controalelor la frontiere, având rol de a preveni şi de a urmări traseul penal al infracţiunilor, dar şi eliberarea vizelor şi a permiselor de şedere. SIS reprezintă o bază de date comună (de interes polițienesc), care conţine în prezent peste 32 de milioane de înregistrări puse la dispoziţie de către cele 25 de state participante la Schengen. Numărul de alerte crește cu aproximativ 3% în fiecare lună, potrivit unui raport al Centrului Român de Politici Europene (CRPE). SIS este format dintr-un sistem naţional (N.SIS) în fiecare stat membru Schengen şi dintr-un sistem central (C.SIS). Toate sistemele naţionale sunt conectate online la sistemul central prin intermediul unei reţele securizate de comunicaţii. SIS a început rapid să joace un rol important în combaterea criminalităţii în Europa şi în controlul frontierelor externe datorită tehnologiei moderne a informaţiilor de care beneficiază, accesibilităţii pentru autorităţile de aplicare a legii şi cooperării strânse dintre birourile naţionale SIRENE (Supplementary Information Request at the National Entry). Acestea reprezintă un punct de contact unic pentru autorităţile naţionale de punere în aplicare a legii referitoare la SIS, precum şi de cooperare poliţienească în spaţiul Schengen. Principalele sarcini ale acestora constau în procesarea „alertelor”. Statele participante introduc date, numite „alerte”, referitoare la persoanele căutate sau dispărute, la bunurile pierdute sau furate, precum şi la interdicţiile de intrare. Acestea sunt direct accesibile tuturor agenţilor de poliţie care acţionează pe teren, precum şi altor funcţionari şi autorităţi de aplicare a legii care au nevoie de informaţiile respective pentru a combate criminalitatea. Datele conţinute în SIS privesc persoanele căutate pentru a fi arestate în vederea extrădării, străinii în legătură cu care s-a emis o semnalare în vederea non-admisiei, persoanele dispărute sau persoane care trebuie puse temporar sub protecţia poliţiei, pentru propria lor protecţie sau pentru a preveni ameninţările; minorii şi persoanele care trebuie internate în instituţii medicale; martorii, persoanele care au primit citaţii pentru a se prezenta în faţa autorităţilor judecătoreşti în cadrul unei acţiuni penale; persoanele sau vehiculele în scopul unei supravegheri discrete sau a controalelor specifice; obiectele căutate pentru a fi confiscate sau folosite ca probe în acţiuni penale. Sistemul de Informații Schengen nu este lipsit de controverse.  

Program accesat de 500.000 de calculatoare 

Se estimează că  aproximativ 500.000 de calculatoare pot accesa informația (cu caracter privat) din sistem în condiții de siguranță. Numărul mare de calculatoare care pot fi infectate cu software de tip cal troian și numărul mare de operatori (cadre de poliție) îl fac vulnerabil. Un rol important în „auditarea” acestui sistem informatic imens îl are Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP), instituție cu atribuții importante în procesul de aderare la Spațiul Schengen. În acest context, autoritățile române au avut de gestionat un proces complex, care presupune realizarea de aplicații informatice, achiziții hardware, pregătirea semnalărilor naționale ce ar trebui introduse în sistem (selectarea, traducerea, validarea şi inserarea datelor), realizarea infrastructurii necesare Biroului SIRENE. Practic, aceste semnalări venite din orice colț al Europei ar trebui să ajungă în orice colț și cătun al României în care există secții de poliție. Centrul Român de Politici Europene afirma, într-un raport publicat în octombrie, că MAI și STS, instituțiile responsabile cu achiziționarea și implementarea sistemului, erau în urmă cu punerea acestuia în funcțiune. Din datele culese de CRPE la nivelul lunii august, se achiziționaseră echipamente informatice doar pentru orașele mari. Este greu de crezut că sistemul informatic va fi gata în plenitudinea sa pana la data asumată sau până la data preconizată de aderare la Spațiul Schengen – 27 martie 2010, era concluzia raportul CRPE. În replică, Ministerul Administraţiei şi Internelor spune că termenul va putea fi respectat prin aplicarea unui sistem-alternativă – soluția SISone4ALL în vederea conectării la sistemul central SIS. Acesta este o versiune anterioară a sistemului SIS II (o modificare adusă de Portugalia la sistemul SIS1+), la care România intenţiona să adere direct. Astfel, propunerea României este repetarea experienței altor state (Cehia, Ungaria, Polonia și altele) care s-au conectat la SIS prin soluția ofertită de Portugalia. Din cauza întârzierilor înregistrate în operaţionalizarea SIS II, ca o soluţie temporară pentru ieşirea din impas, Portugalia a propus, în august 2006, implementarea sistemului SISone4all, ce presupunea o conectare temporară a nouă din cele zece noi state membre (mai puţin Cipru care intenţionează să se conecteze direct la SIS II) la sistemul existent SIS1+, prin intermediul sistemului naţional portughez. Această soluţie a permis ridicarea controalelor la frontierele interne. Opţiune similară cu a Ciprului au exprimat Marea Britanie şi Irlanda. SISone4ALL reprezintă o variantă a soluţiei SIS 1+ în sensul că secţiunea naţională pentru fiecare stat membru non-Schengen se realizează prin clonarea secţiunii naţionale portugheze (SISone4ALL), inclusiv a aplicaţiei SIRENE. În acest sens, România împreună cu Bulgaria, în calitate de state partenere angajate în aderarea la spaţiul Schengen, au prezentat o Declaraţie comună la Consiliul JAI din iunie 2009 prin care îşi anunţau intenţia de a implementa SISone4ALL în 2010. În acelaşi timp, alegerea SISone4ALL înseamnă pentru cele două state şi continuarea proiectului SIS II, care este în curs de implementare la nivelul actualelor state Schengen. Rolul SIRENE în funcţionarea SIS este esenţial. SIRENE reprezintă practic interfaţa umană a SIS şi este unicul punct în contactul cu celelalte state membre. Scopul înfiinţării SIRENE constă în necesitatea schimbului de informaţii la nivelul tuturor statelor Schengen, în cadrul cooperării poliţieneşti internaţionale derulate între statele membre, în conformitate cu prevederile Convenţiei de Aplicare a Acordului de la Schengen.

Biroul SIRENE are ca principal rol specific responsabilitatea furnizării de informaţii în timp real utilizatorului final, cu posibilitatea completării informaţiei cu date suplimentare, în cel mai scurt timp. Biroul SIRENE lucrează în regim de dispecerat, disponibil 24 ore din 7 zile, pentru a asigura continuitatea fluxului de informaţii între birourile naţionale echivalente. În România, Biroul SIRENE a fost creat în august 2004, urmând a deveni operaţional la data aderării la spaţiul Schengen. Biroul SIRENE este situat în cadrul Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională/IGPR, care îşi exercită deja competenţele în domenii de cooperare internaţională. Ultima vizită de evaluare la care va fi supusă țara noastră, destinată Sistemului de Informaţii Schengen/SIRENE, se desfăşoară în aceste zile, în perioada noiembrie – decembrie 2010. SIS este esențial pentru aderarea la Spațiul Schengen începând din martie 2011. Deciderea unei eventuale noi vizite pentru reevaluarea acestui domeniu ar amâna practic acest termen pentru, cel mai probabil, sfârșitul anului 2011, estima CRPE.