Premierul britanic David Cameron şi-a luat angajamentul să „lupte” pentru aderarea Turciei la Uniunea Europeană şi şi-a exprimat nemulţumirea faţă de ritmul lent al negocierilor, în timp ce ministrul german de externe a spus că Ankara nu este pregătită deocamdată să fie inclusă în UE.

În prima sa vizită în această ţară în calitate de premier, el a precizat că Ankara ar putea deveni „o mare putere europeană” care să ajute la reconstruirea relaţiilor cu Orientul Mijlociu. O Uniune Europeană fără Turcia nu este „mai puternică, ci mai slabă…, nu mai sigură, ci mai puţin sigură…, nu mai bogată, ci mai săracă”, a subliniat el într-un discurs rostit în Parlamentul de la Ankara. „Sunt aici pentru a pleda pentru aderarea Turciei la UE. Şi să lupt pentru ea”, a adăugat el. El a comparat ostilitatea unor membri UE faţă de candidatură cu modul în care a fost privită aderarea Marii Britanii la un moment dat. La o conferinţă de presă comună cu premierul turc Recep Tayyip Erdogan, Cameron a sugerat că Marea Britanie va impune restricţii temporare pe piaţa muncii vizând Turcia, aşa cum a procedat şi în cazul României şi Bulgariei. Însă creşterea economică rapidă a Turciei va face astfel de restricţii inutile în următoarele decenii, a dat el asigurări. „Când mă gândesc la ceea ce a făcut Turcia pentru a apăra Europa, ca aliat NATO, şi la ce face în prezent Turcia în Afganistan, alături de aliaţii noştri europeni, mă înfurie faptul că progresul vostru către aderarea la UE poate fi blocat în acest mod. Punctul meu de vedere este clar. Cred că este greşit să se spună că Turcia poate să păzească tabăra, dar să nu i se permită să stea în cort”, a subliniat el. „Aşa că voi rămâne cel mai puternic avocat posibil al vostru pentru aderarea la UE şi pentru o influenţă mai mare în diplomaţia europeană”, a conchis premierul britanic. La polul opus, ministrul german de externe Guido Westerwelle a avertizat că Turcia nu este pregătită să adere la Uniunea Europeană. „Dacă această chestiune ar fi decisă acum, Turcia nu ar putea să adere, iar Uniunea Europeană nu ar putea să o includă”, a spus el, cu câteva ore înainte de o întâlnire cu omologul său turc, Ahmet Davutoglu, la Istanbul. Şeful diplomaţiei germane a admis, însă, că, pe lângă interesele economice, Turcia poate ajuta UE în mai multe conflicte, „fie în Afganistan, Iran, Yemen sau Orientul Mijlociu”. Westerwelle trebuie să ţină cont de relaţiile politice din Germania, unde partenerul de coaliţie al formaţiunii sale, Uniunea Creştin-Socială, se opune strict aderării Turciei la UE. Cancelarul Angela Merkel pledează pentru un „parteneriat privilegiat” cu Turcia, o noţiune pe care Ankara o respinge. Turcia a lansat negocierile cu UE în 2005, dar este puţin probabil să adere în următorii 10 ani, parţial din cauza opoziţiei unor ţări precum Franţa. Refuzul său de a recunoaşte Cipru, stat membru UE, susţinerea publică din ce în ce mai mare faţă de partidele proislamice şi situaţia minorităţii kurde din ţară rămân potenţiale obstacole. În ultimii cinci ani, Ankara a deschis numai 11 din cele 35 de capitole de negocierile care jalonează discuţiile, şi a închis numai unul.