Dilma Roussef a devenit duminică  prima femeie preşedinte al Braziliei, într-un vot văzut mai degrabă  ca un cadou de adio pentru actualul şef al statului, extrem de iubit, Luiz Inacio Lula da Silva, care nu mai poate candida pentru un al treilea mandat. Dilma Rousseff, fiica unui imigrant bulgar şi a unei profesoare din Brazilia, este preferata popularului preşedinte Luiz Inacio Lula da Silva. Mulţi o consideră „Doamna de Fier” a Braziliei, pentru că istoria ei este marcată de fermitate şi succes. Printre altele, a învins în lupta cu cancerul limfatic. Arestată şi torturată în tinereţe pentru că făcea parte din gherilele revoluţionare de stânga, Dilma Rousseff ar putea fi considerată cea mai puternică femeie a lumii, după cum indică statisticile. Dilma Rousseff, astăzi în vârstă de 63 de ani, mamă şi proaspătă bunică, a fost în tinereţe lideră a rezistenţei faţă de o dictatură militară sprijinită de Occident (care a şi torturat-o). Ca şi preşedintele Uruguayului, Jose Mujica, Rousseff nu este jenată de trecutul ei de membră a gherilei, care a inclus lupte cu generali şi încarcerarea ca deţinut politic. În copilărie, visa să fie balerină, apoi pompier sau trapezistă. Călugăriţele de la şcoala pe care a urmat-o au făcut la un moment dat o excursie în cel mai sărac cartier din oraş, pentru a le arăta copiilor diferenţele uriaşe dintre clasa medie, minoritară, şi săraci. Dilma Roussef  îşi mai aminteşte de un băieţel care cerşea şi care a venit la un moment dat la uşa casei sale, iar ea a rupt o bancnotă în jumătate pentru a o împărţi cu el, neştiind că o jumătate de bancnotă nu are nicio valoare. Tatăl ei, Pedro, a murit când ea avea14 ani, vârstă la care ea citea deja cărţi de Zola şi Dostoievski. După aceea, Dilma şi surorile ei au fost nevoite să lucreze din greu împreună cu mama lor, pentru a se descurca. La 16 ani, făcea parte din POLOP (Politicile Muncitorilor), un grup în afara Partidului Comunist brazilian, care încerca să propovăduiască socialismul celor care nu ştiau mare lucru despre el. Generalii au preluat puterea în 1964 şi au decretat o domnie a terorii, pe care au numit-o „securitate naţională”. Dilma s-a alăturat unor grupuri radicale secrete care au ridicat armele împotriva regimului militar. Dilma a ajuns în VAR-Palmares, mişcare clandestină. În anii ’60 şi ’70, membri ai unor astfel de organizaţii au răpit diplomaţi străini pentru răscumpărare. Un ambasador american a fost predat în schimbul a zece deţinuţi politici, un ambasador german a fost dat în schimbul a 40 de militanţi. De asemenea, militanţii au asasinat mai mulţi experţi străini în tortură, care antrenau „escadroanele morţii” conduse de generali. Cu toate că spune că niciodată nu a folosit arme, Dilma a fost prinsă şi torturată de poliţia secretă braziliană în închisoarea din Sao Paulo, echivalentă cu Abu Ghraib-ul irakian. A fost condamnată la închisoare pentru „subversiune” şi eliberată după trei ani. Acum, Dilma mărturiseşte că a vrut să schimbe lumea. În 1973, s-a mutat în statul prosper Rio Grande do Sul, unde cel de-al doilea soţ, Carlos Araujo, avocat, termina o condamnare la închisoare (primul ei mariaj, cu un tânăr de stânga, eşuase). Dilma s-a întors la universitate,  a început să lucreze pentru guvern în 1975 şi a născut o fată, Paula. În 1986, a fost numită şef pe finanţe în Porto Alegre, capitala statului, unde abilităţile ei politice au început să se facă remarcate. În 1993, a fost numită secretar al energiei în  acest stat şi s-a asigurat  că statul este scutit de restricţiile de electricitate care afectau restul ţării. A instalat 1.000 kilometri de reţele electrice noi, a construit diguri şi centrale electrice. În 1994, după 24 de ani de mariaj, s-a separat de Araujo. În 2000, l-a susţinut pe Lula şi Partidul Muncitorilor, care milita pentru creştere economică în acelaşi timp cu combaterea sărăciei. Cei doi s-au înţeles din prima clipă şi Dilma a devenit ministru al energiei, în 2003. După doi ani, a devenit şeful Cabinetului prezidenţial. Lula a fost alături de ea în aprilie 2009, când Dilma a fost diagnosticată cu cancer limfatic, boală pe carea învins-o. Cunoscută pentru caracterul său tranşant, Rousseff are reputaţia de a-i admonesta fără menajamente pe miniştri. În 2005, scandalul finanţării paralele a campaniei Partidului Muncitorilor a decapitat conducerea formaţiunii lui da Silva, constrângând-i pe „greii” guvernului să demisioneze. Atunci, ministrul energiei, Dilma Roussef, a fost propulsată în prim-planul guvernării. Din 2007 Lula o prezită pe Dilma Rousseff, economistă de profesie, drept „mama PAC” – programul de accelerare a creşterii – care finanţează investiţiile uriaşe în infrastructura acestei ţări ce cunoaşte o ascensiune rapidă pe scena politică şi economică mondială. Pentru un mai bun PR, preşedintele a inaugurat alături de ea toate marile şantiere începute în favelas, cartierele defavorizate. Ştiind că o campanie se câştigă şi la televiziune, Dilma Rousseff a făcut şi mai multe operaţii estetice, a slăbit şi a renunţat la ochelarii de vedere cu rame mari pe care îi purta în tinereţe.