Fondurile româneşti de pensii private vor plasa banii pe alte pieţe de capital, investind astfel în dezvoltarea altor economii, în condiţiile în care dimensiunea şi lichiditatea bursei locale sunt prea mici pentru a putea absorbi fondurile disponibile, potrivit Raiffeisen Capital & Investment (RCI). Directorul departamentului de oferte primare din cadrul RCI, Laurenţiu Ciocârlan, a declarat luni seară că, în condiţiile în care fondurile de pensii private din România sunt estimate să ajungă la active de peste 2 miliarde euro în 2011, din care pot investi până la 30% pe bursă – adică circa 600 milioane euro – dimensiunea redusă a pieţei româneşti le va împinge să plaseze banii pe pieţele externe. „Este imposibil, atât timp cât primele 20 de companii de la bursa din Bucureşti au un free-float (partea din acţiunile unei firme disponibilă pentru tranzacţionare la bursă, n.r.) de doar 2 miliarde euro, aşa că vom contribui la dezvoltarea altor economii”, a afirmat Ciocârlan, în cadrul CFA Forecast Dinner. La sfârşitul lunii martie, piaţa pensiilor private obligatorii (pilonul II) din România a ajuns la active nete de 2,97 miliarde lei (724,4 milioane euro), însă doar 11,55% erau plasate în acţiuni, din care aproape un sfert (2,5% din totalul activelor) în titluri listate pe burse din alte state din UE, potrivit ultimelor date ale arbitrului pensiilor private. Fără a lua în calcul creşterea salariilor sau randamentele acumulate, activele fondurilor româneşti de pensii private ar urma să ajungă la 7,5 miliarde euro în 2017, pe baza calendarului actual de creştere a contribuţiilor, până la 6% din veniturile salariaţilor. La acel moment, dacă bursa românească nu va oferi o adâncime suficientă pentru a atrage le atrage banii, fondurile de pensii vor fi obligate să plaseze banii din limita de expunere pe acţiuni pe pieţe externe de capital, avertizează Ciocârlan. Directorul din cadrul Raiffeisen Capital & Investment a pus în oglindă situaţia din România cu cea din Polonia, unde bursa, deţinută integral de stat – şi nu de case de brokeraj private, ca în România -, a ajuns la o adâncime care o face atractivă atât pentru investitotii instituţionali interni, inclusiv fonduri de pensii, cât şi pentru cei străini. În Polonia, fondurile private de pensii, lansate mult mai devreme decât în România, au ajuns la active de circa 45 miliarde euro, din care peste 10 miliarde euro sunt plasate în acţiuni la bursă. „E drept, există în Polonia şi bariere administrative pentru investiţiile ăn afara pieţei locale”, a explicat Laurenţiu Ciocârlan. Însă modelul polonez este susţinut mai degrabă de altfel de argumente. Anul trecut, lichiditatea medie zilnică a bursei din Bucureşti a fost de doar 4,8 milioane euro, faţă de 170 milioane euro la bursa din Varşovia sau 144,6 milioane euro la cea din Viena, arată datele prezentate de RCI. Astfel, pentru ca un investitor să plaseze 10 milioane euro pe bursă prin tranzacţii obişnuite (regular), astfel încât acestea să nu depăşească 10% din rulajul zilnic, la bursa din Varşovia este nevoie de 0,6 sesiuni de tranzacţionare, faţă de 20,8 sesiuni la Bucureşti. „Investitorii instituţionali intră uşor pe bursa din Varşovia sau pe cea din Viena şi pot ieşi uşor. Ei vor evita România, care rămâne o piaţă a micilor investitori speculativi”, a mai spus Ciocârlan.