Mihai Chiţac s-a stins din viaţă luni, la mai bine de 20 de ani după Revoluţia de la Timişoara, pentru care în 2008 a fost condamnat definitiv la 15 ani de închisoare, fostul general decedând la aproape 82 de ani, în timpul celei de-a şasea întreruperi de pedeapsă de care a beneficiat.

Fostul general Mihai Chiţac s-a născut pe 4 noiembrie 1928 în comuna Suharău, din judeţul Botoşani. Chiţac a absolvit Academia Militară din Bucureşti, iar în perioada 28 decembrie 1989 – 14 iunie 1990 a îndeplinit funcţia de ministru de interne în Guvernul Petre Roman. În această perioadă, Chiţac s-a confrunctat cu mai multe probleme social-politicice:  mitingul din 12 ianuarie 1990, manifestaţia împotriva FSN din 28 ianuarie 1990, contra-manifestaţia şi mineriada din 29 ianuarie 1990, mitingul opoziţiei din 18 februarie acelaşi an, a doua mineriadă din 19 februarie, conflictele de la Târgu Mureş din martie, dar şi fenomenul Piaţa Universităţii din perioada 22 aprilie – 13 iunie.

Acuzat şi condamnat în dosarul Revoluţiei de la Timişoara din 1989

În 1998, peste 700 de dosare privind evenimentele din decembrie 1989 au fost strânse sub coordonarea procurorului militar Dan Voinea şi împărţite pe echipe de cercetare formate din procurori şi criminalişti. Generalul Mihai Chiţac a fost trimis în judecată, pentru reprimarea Revoluţiei de la Timişoara. Alături de el au fost deferiţi justiţiei şi generalul (r) Victor Atanasie Stănculescu, generalul locotenent Andruţa Ceauşescu şi zeci de membri ai structurilor militare şi de informaţii. În cadrul procesului, au fost audiaţi fostul preşedinte al României Ion Iliescu, generalul (r) Iulian Vlad – fostul şef al Departamentului Securităţii Statului, Virgil Măgureanu – fostul şef al Serviciului Român de Informaţii, Dumitru Mazilu –  vicepreşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, senatorul Mihai Lupoi – membru în fostul CFSN, şi politologul Silviu Brucan. În iulie 1999, Mihai Chiţac a fost condamnat, împreună cu generalul Victor Athanasie Stănculescu, la 15 ani de închisoare pentru omor şi omor deosebit de grav. Cei doi generali au adresat mai mute memorii în care susţineau că sentinţele instanţei supreme prin care fuseseră condamnaţi la câte 15 ani de închisoare pentru omor deosebit de grav şi la câte opt ani de detenţie pentru tentativă la omor deosebit de grav sunt netemeinice şi nelegale. Fostul procuror general al României, Tănase Joiţa, a promovat un recurs în anulare, cerând Curţii Supreme de Justiţie rejudecarea dosarului. Astfel, sentinţele de condamnare definitive celor doi generali au fost suspendate pentru trei luni de către Tănase Joiţă, pentru motivul de a analiza oportunitatea declarării unui decurs în anulare. Preşedintele Iliescu a salutat suspendarea pedepselor celor doi generali, apreciind decizia Procurorului General. Recursul în anulare pentru Chiţac a fost promovat în data de 7 august 2001. Acesta şi  Victor Athanasie Stănculescu aveau să fie judecaţi de către magistraţii Curţii Supreme de Justiţie în data de 28 ianuarie 2002. Instanţa a decis, în data de 28 ianuarie 2002 , amânarea judecării recursului în anulare, la cererea avocatului lui Victor Stănculescu. Instanţa a stabilit ca recursul declarat de Tănase Joiţă să fie pus în discuţie în data de 24 iunie 2002. În luna mai 2003, dezbaterile pe marginea recursului în anulare promovat de către Tănase Joiţă în favoarea lui Chiţac şi Stănculescu au fost amânate. Secţiile Unite ale Curţii Supreme de Justiţie au programat reluarea dezbaterilor în data de 20 octombrie 2003.

Redeschiderea dosarului Revoluţiei de la Timişoara, decisă în 2004

Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au decis, în 2004, să redeschidă  dosarul evenimentelor de la Timişoara din decembrie ’89, întrucât nu ar fi fost respectat dreptul la apărare al generalilor Victor Athanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac. În septembrie 2006, procesul revoluţiei se reia, cu audierea a trei martori ceruţi de Mihai Chiţac şi de Victor Athanasie Stănculescu. Cei doi generali au luptat împotriva condamnării în dosarul revoluţiei de la Timişoara. Toţi cei trei martori audiaţi şi-au schimbat depoziţiile date iniţial în faţa procurorilor. Astfel, primul martor, David Burci, fost comandant al unui batalion al UM 0185 Timişoara, pensionat, declarase iniţial că ordinul de a fi aruncate în mulţime grenade lacrimogene venise din partea generalului Chiţac. Apoi el a susţinut că nu îşi mai amintea cine a dat comanda. Cel de-al doilea  martor audiat de instanţă, Teodor Ardelean, fostul adjunct al şefului Direcţiei de Propagandă şi Cultură, a spus că aflase de la colonelul Dumitru Ionescu că s-au folosit gaze lacrimogene la ordinul generalului Chiţac, însă nu a ştiut că s-a tras în manifestanţi. Ultimul martor, un fost militar în termen care a făcut parte din cordonul care înconjura Primăria Timişoara în timpul manifestaţiilor, Cătălin Paul Marin, a spus că nu-şi mai aminteşte aproape nimic din tot ce s-a întâmplat în timpul evenimentelor din ’89, pentru că a trecut prea mult timp de atunci. În martie 1990, Marin le declarase anchetatorilor care instrumentau dosarele revoluţiei că se afla foarte aproape de generalul Chiţac atunci când acesta a întrebat zâmbind: „Ce le trebuie acestor canalii revoluţie?”. În timpul dezbaterilor, avocata a peste 80 de părţi civile, Liliana Poenaru, a cerut, pe 6 martie 2007,  judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de Chiţac şi Stănculescu, din omor deosebit de grav şi tentativă la omor, la infracţiunea de genocid. În susţinerea pledoariei, avocata a invocat argumente cum ar fi că cei doi au organizat şi ordonat tehnica de reprimare a acţiunilor de la Timişoara, iar cei doi s-ar fi deplasat special de la Bucureşti la Timişoara pentru a vedea dacă soldaţii execută în mod clar ordinele date de la centru, unde se ordonase reprimarea manifestaţiior. În paralel, procurorul a explicat că faptele au fost analizate cu foarte mare atenţie de către anchetatori şi se poate spune cu certitudine că nu este necesară schimbarea încadrării din omor deosebit de grav în genocid. Pe de altă parte, avocatul lui Chiţac, Ioan Dan, a spus ca momentele care ar fi trebuit analizate au fost acelea când s-a deschis focul la Catedrală şi când a plecat generalul Chiţac de la unitate către biserică. Chiţac ar fi ajuns la Catedrala unde au fost ucişi mai mulţi timişoreni, în decembrie 1989, după ora 18.00, iar focul s-a deschis la ora „17.00 şi un pic”, a subliniat avocatul, principalul argument al lipsei de vinovăţie a generalului în rezervă acuzat de omor deosebit de grav. Magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au hotarat să dea o sentinţă în dosarul Timişoara în 20 martie 2007, dată la care urmau sa se vor pronunţe şi pe schimbarea încadrării juridice a lui Chiţac si a lui Stănculescu. Pe 20 martie 2007 însă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a amânat  pentru 3 aprilie 2007 pronunţarea asupra vinovăţiei generalilor Chiţac şi Stănculescu în reprimarea timişorenilor care au ieşit în stradă în decembrie 1989, cerând înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu. Pe 3 aprilie 2007, Chiţac şi Stănculescu au fost condamnaţi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la câte 15 ani de închisoare pentru omor deosebit de grav şi tentativă de omor, în procesul Timişoara. De asemenea, cei doi au fost degradaţi şi li s-a interzis pe o perioadă de cinci ani după executarea pedepsei exercitarea drepturilor de a alege şi a fi ales. Pe parte civilă, instanţa a dispus plata de către Victor Stănculescu şi Mihai Chiţac, în solidar cu partea responsabilă civilmente, Ministerul Apărării Naţionale, la daune materiale şi daune morale cuprinse între 5.000 lei şi 20.000 lei, pentru fiecare parte civilă constituită în dosar. Judecătorii instanţei supreme au dispus instituirea sechestrului asigurător pe bunurile celor doi condamnaţi. De asemenea, fiecare dintre cei doi mai este obligat să plătească, în solidar cu partea responsabilă civilmente, câte 7.500 lei cheltuieli judiciare către stat şi cheltuieli pentru deplasarea martorilor la proces în valoare totală de aproximativ 170.000 de lei şi cheltieli judiciare de 2.400 lei către părţile civile. Decizia privind condamnarea celor doi generali a rămas definitivă în octombrie 2008, după ce Completul de 9 Judecători al ÎCCJ a respins recursurile împotriva deciziei anterioare a Secţiei Penale. De la momentul încarcerării, Mihai Chiţac a beneficiat de şase întreruperi ale pedepsei, pe motive medicale. Chiţac s-a stins din viaţă luni, după ce la jumătatea lunii septembrie a fost eliberat din Spitalul Penitenciar Jilava. Presa a relatat ulterior că fostul general este în comă şi urmează tratament pentru inimă şi tumori cerebrale.