Noua taxă de poluare este contrară normelor UE
Taxa pe poluare aplicabilă în legislaţia din România, inclusiv varianta modificată din 2009, este contrară normelor şi dreptului Uniunii Europene, a hotărât, joi, Curtea de Justiţie a UE, într-o decizie dată în cazul unui român care a dat statul în judecată pentru a-şi recupera banii pe taxa auto. „Legislaţia europeană se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menţionat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională”, se arată în decizia Curţii de Justiţie de la Luxembourg. Astfel, Curtea arată că legislaţia română a instituit, începând de la 1 iulie 2008, o taxă de poluare care trebuie să fie plătită cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. „Reglementarea menţionată nu face distincţie între vehiculele fabricate în acest stat membru şi cele produse în străinătate. De asemenea, aceasta nu face distincţie între vehiculele noi şi vehiculele de ocazie”, potrivit deciziei de joi a Curţii de la Luxembourg. În continuare, Curtea detaliază cazul românului Iulian Andrei Nisipeanu, care a înmatriculat în România un autovehicul de ocazie cumpărat în Germania. Maşina a fost înmatriculată în Germania în anul 1997, are o capacitate cilindrică de 1597 centimetri cubi şi respectă norma de poluare Euro 2. Pentru a putea să înmatriculeze acest autovehicul în România, Iulian Andrei Nisipeanu a plătit, la data de 1 februarie 2010, suma de 4.431 de lei ca taxă de poluare. Apreciind că taxa este contrară dreptului Uniunii, a solicitat restituirea sumei plătite. Tribunalul Gorj, sesizat cu litigiul, a adresat Curţii de Justiţie a UE mai multe întrebări cu privire la compatibilitatea legislaţiei respective cu dreptul Uniunii. În acest sens, Curtea UE menţionează că, astfel cum a stabilit deja în cauza „Tatu”, o reglementare precum OUG nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate şi caracterizate printr-o vechime şi o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ţine seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piaţă, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piaţa naţională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. În aceste condiţii, reglementarea menţionată are ca efect descurajarea importării şi punerii în circulaţie în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre. Curtea de la Luxembourg susţine că obiectivul protecţiei mediului invocat de guvernul român pentru justificarea taxei şi care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulaţia în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 şi Euro 2 şi care au o capacitate cilindrică mare, şi, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanţarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet şi mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulaţie în România. „O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piaţa naţională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulaţie a vehiculelor de ocazie importate şi ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plăteşte”, potrivit deciziei Curţii de Justiţie. În ceea ce priveşte riscul unor perturbări grave, existenţa unor consecinţe financiare care ar rezulta pentru un stat membru dintr-o hotărâre preliminară nu justifică, prin ea însăşi, limitarea în timp a efectelor acestei hotărâri. Statului membru care solicită o astfel de limitare îi revine obligaţia de a prezenta în faţa Curţii date cifrice care să stabilească riscul unor repercusiuni economice grave. Or, în ceea ce priveşte repercusiunile economice care pot decurge din prezenta hotărâre, prin care Curtea declară că dreptul Uniunii se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin OUG nr. 50/2008, guvernul român s-a limitat în esenţă la menţionarea numărului mare de cereri de rambursare a taxei percepute, care s-ar ridica la aproximativ 40 000, şi să facă referire la criza economică de care este afectată România. În lipsa unor date cifrice mai precise care să permită să se concluzioneze că economia românească riscă să fie serios afectată de repercusiunile prezentei hotărâri, Curtea constată că Guvernul român nu a făcut dovada criteriului privind existenţa unor perturbări grave. În acest sens, fără a mai considera necesar să verifice îndeplinirea criteriului privind buna-credinţă a celor interesaţi, Curtea respinge cererea de limitare în timp a efectelor hotărârii sale, se mai arată în decizia de joi.
Lasă un răspuns