Singurul creştin din anturajul lui Saddam Hussein, Tariq Aziz, condamnat la moarte marţi, a fost timp de 20 de ani purtătorul de cuvânt al Irakului, iniţial susţinut de Occident, dar apoi tot mai izolat. De la început un apropiat al fostului lider irakian, Aziz a fost ministrul informaţiei, apoi vicepremier din 1979 până în 2003 şi ministru de externe între 1983 şi 1991. În decembrie 2008, el s-a adresat Curţii Penale pentru a cere un verdict „corect” în dosarul celor „42 de comercianţi”, spunând că „nu există nicio dovadă sau mărturie” împotriva lui. „Nu există nicio dovadă cu privire la implicarea mea”, a declarat Aziz. El a fost însă condamnat în martie 2009 la 15 ani de închisoare pentru crime împotriva umanităţii în legătură cu executarea a 42 de persoane în 1992. Marţi, a primit condamnarea la moarte pentru persecutarea partidelor islamice. El s-a predat trupelor americane la sfârşitul lunii aprilie, în 2003, şi a fost deţinut de atunci într-o închisoare americană din apropiere de Bagdad, în pofida cererilor familiei sale de eliberare pe motive medicale. Născut în 1936 într-o familie săracă din regiune Mosul, el s-a impus rapid, datorită faptului că stăpânea foarte bine limba engleză, şi a fost avocatul neobosit al unui regim dificil. Amator de trabucuri cubaneze şi whisky, Tariq Aziz a fost imaginea şi vocea Irakului în război, fiind însărcinat de Saddam Hussein să obţină sprijinul Occidentului pentru regimul său lansat în 1980 împotriva Iranului, considerat o teocraţie ameninţătoare în urma revoluţiei islamice. Primit de preşedintele Ronald Reagan la Casa Albă, Aziz a fost artizanul reluării relaţiilor diplomatice dintre Washington şi Bagdad, în 1984. Ulterior, el a fost primit şi la Paris şi Moscova, care nu i-au refuzat niciodată sprijinul pentru puterea pe care el o reprezenta. Rolul acestui bărbat scund, cu ochelari cu rame groase, s-a dovedit a fi mai dificil, chiar imposibil, după invadarea Kuwaitului de către armata irakiană, în august 1990. O greşeală strategică a lui Saddam Hussein, care rămăsese fără protecţia URSS, această decizie va marca începutul declinului Irakului. Tariq Aziz s-a alăturat la sfârşitul anilor ’50 partidului Baas, organizaţie atunci ilegală, care lupta împotriva monarhiei susţinute de britanici, dar şi împotriva partidului comunist, foarte influent în Irak. Când Baas a ajuns la conducerea statului, în urma loviturii de stat din 1968, fostul jurnalist începe să urce în ierarhie. În 1979, el îşi va lega definitiv soarta de cea a lui Saddam Hussein, când acesta, pe atunci vicepreşedinte, îl va înlătura pe liderul Ahmed Hassan al-Bakr şi se va instala la conducerea ţării. Deşi nu a fost un personaj central, Aziz a fost complicele în toate acţiunile brutale ale regimului, de la eliminarea opozanţilor politici la masacrarea kurzilor şi a şiiţilor. Aziz şi-a apărat liderul până în ultimul moment. La procesul lui Saddam, a ieşit în faţă în mai 2006 pentru a-l apăra pe „bărbatul generos şi bun, care îşi iubea poporul”.