Simplul fapt de a acorda o sumă de bani unor cetăţeni UE pentru a se întoarce acasă  nu este suficient, potrivit unei analize preliminare a Comisiei Europene, pentru a considera că aceste repatrieri nu intră în sfera principiilor libertăţii de mişcare în UE. Serviciile Comisiei Europene sunt în strânsă legătură cu autorităţile franceze pentru o clarificare deplină în legătură cu natura recentelor repatrieri calificate drept „voluntare” de autorităţile din Franţa, se arată în documentul Comisiei Europene. De asemenea, serviciile Comisiei menţin contactul cu autorităţile franceze pentru a confirma consecinţele pe care le riscă cetăţenii UE dacă se întorc în Franţa, după ce se repatriaseră în ţara de origine. „Interdicţia intrării pe teritoriul unei ţări UE nu poate fi impusă cetăţenilor UE care au fost îndepărtaţi doar pe motiv că nu mai îndeplinesc condiţiile de şedere”, subliniază documentul Comisiei Europene. „Numai acei cetăţeni europeni care sunt expulzaţi legal, din motive de ordine publică sau securitate publică, pot face subiectul unui ordin de excludere, care poate fi reevaluat cel târziu la trei ani după ce a fost luată măsura”, atrage atenţia Comisia Europeană. Documentul Comisiei Europene se intitulează „Situaţia Romilor în Franţa şi Europa” şi a fost prezentat Colegiului Comisarilor la 1 septembrie de comisarii Viviane Reding, Laszlo Andor şi Cecilia Malmstrom, după runda de discuţii pe care au avut-o la 31 august cu oficiali români şi francezi pe tema romilor. Comisia mai precizează că în 2008 a identificat transpunerea greşită de către Franţa a Directivei UE cu privire la libertatea de mişcare (Directivei 2004/38), în special în ceea ce priveşte garanţiile. Astfel, precizează Comisia, „atunci când se decide expulzarea, legislaţia franceză nu se referă explicit la obligaţia de a examina toate circumstanţele individuale”, cum ar fi durata şederii, vârsta, sănătatea, situaţia familială, nivelul de integrare în statul-gazdă. Comisia a luat legătura cu autorităţile franceze pe această temă la începutul acestui an, iar partea franceză a transmis un răspuns în iulie 2010 la solicitările de clarificări ale Comisiei, care în prezent analizează acest răspuns al Parisului. Astfel, o decizie de a îndepărta sau de a expulza un cetăţean UE trebuie să respecte toate garanţiile procedurale din Directiva UE referitoare la libertatea de mişcare. În special, decizia de îndepărtare sau expulzare trebuie să fie scrisă, deplin justificată şi să prevadă posibilitatea apelului. În plus, arată Comisia, cetăţenilor UE trebuie să li se dea un răgaz de cel puţin o lună ca să plece. Cetăţenii UE care încalcă legea şi reprezintă o ameninţare la adresa ordinii şi securităţii publice a statului-gazdă pot fi trimişi înapoi în statul de origine, dar legile UE cer ca fiecare caz să fie examinat individual. Dacă sunt luate măsuri la nivel naţional, pe motiv de ordine şi securitate publică, atunci trebuie respectat principiul proporţionalităţii şi aceste măsuri trebuie să fie aplicate exclusiv pe baza comportamentului personal al individului vizat, reaminteşte documentul CE. În aceste condiţii, Comisia spune că, potrivit analizei sale preliminare, măsurile luate de autorităţile franceze referitoare la cetăţenii UE pot fi considerate că respectă legislaţia europeană cu privire la libertatea de mişcare dacă: – cetăţenii UE, în urma unei evaluări de la caz la caz, bazată exclusiv pe comportamentul personal şi circumstanţe care îl privesc individual, reprezintă o ameninţare la adresa ordinii publice sau securităţii publice sau dacă sunt o povară nerezonabilă pentru sistemul de asistenţă socială; – garanţiile materiale şi procedurale care însoţesc dreptul la libertate de mişcare în legislaţia UE au fost deplin respectate de autorităţile franceze. Cele două aspecte juridice semnalate de Comisie în legătură cu transpunerea Directivei 2004/38 şi cu natura repatrierilor voluntare sunt de natură să susţină argumentele similare aduse de partea română atât în discuţiile cu Bruxelles-ul, cât şi cu partea franceză. Documentul mai arată că Executivul a reţinut, ca urmare a demersurilor părţii române din 31 august 2010 (la întâlnirea cu comisarul Viviane Reding), necesitatea examinării caracterului cu adevărat „voluntar” al repatrierilor practicate de Franţa în baza legilor interne. Luând în considerare Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale, documentul Comisiei menţionează condiţiile în care se poate considera că acţiunile franceze ar fi conforme cu dreptul european. Astfel, măsurile trebuie să-i vizeze în mod egal pe toţi cetăţenii UE, în condiţii egale, şi să nu individualizeze anumiţi cetăţeni pe criteriu de rasă, culoare, origine etnică, socială, apartenenţa la o minoritate naţională; măsurile nu trebuie să fie echivalente unor expulzări colective; este necesar să fie luate în considerare drepturile copilului; datele cu caracter personal trebuie să fie utilizate numai pentru a evita plăţile duble şi nu în alte scopuri (documentul aminteşte că Franţa intenţionează să folosească, începând cu 1 octombrie 2010, baza de date OSCAR, destinată amprentării persoanelor care beneficiază de „ajutorul de repatriere”). Toate aceste principii sunt prevăzute juridic de: articolul 51 (1), nediscriminarea – articolul 21 din Cartă şi prevederile Directivei 2000/43 privind principiului tratamentului egal între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, interzicerea expulzărilor colective – articolul 19, drepturile copilului – articolul 24, protecţia datelor personale – articolul 8 din Cartă şi prevederile Directivei 95/46 privind protecţia indivizilor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal.

Cetăţenii străini sunt nişte „povare”

Pe de altă parte, înainte de a decide îndepărtarea unui cetăţean UE pe motiv că este o povară pentru sistemul de asistenţă socială, statul-gazdă trebuie să examineze dacă este vorba despre dificultăţi temporare şi să ia în considerare circumstanţele personale în care se află cetăţeanul UE, precum şi suma acordată ca asistenţă. Statul-gazdă trebuie, de asemenea, să facă o evaluare a proporţionalităţii deciziei sale. Dacă un cetăţean UE decide să stea mai mult de trei luni într-un stat membru, cetăţeanul respectiv trebuie să fie activ din punct de  vedere economic (trebuie să aibă un loc de muncă sau să fie persoană fizică autorizată) sau să aibă suficiente resurse pentru a nu deveni o povară pentru sistemul de asistenţă socială şi să aibă asigurare de sănătate. Dacă nu îndeplineşte aceste condiţii, nu are drept de şedere, potrivit legilor UE, şi i se poate cere să părăsească teritoriul statului-gazdă, precizează CE. Dacă este vorba despre o şedere de până în trei luni, atunci singura condiţie pentru cetăţeanul UE este să aibă paşaport sau card de identitate valide. Nu are nevoie de vize de intrare, nu i se cere să fie angajat şi nici să aibă resurse să se întreţină, arată documentul CE. Totodată, nici statele membre nu sunt obligate să ofere drept de asistenţă socială în primele trei luni de reşedinţă pentru persoanele care nu muncesc. Este la latitudinea statelor membre să hotărască dacă vor să ia astfel de măsuri de protecţie socială, subliniază Comisia. Documentul menţionează, totodată, că Franţa nu este singurul stat care returnează cetăţeni romi ai altor state UE, astfel de măsuri fiind luate, la o scară mai mică, şi de Suedia, Danemarca, Italia sau Germania. Îndepărtările romilor de pe teritoriul Franţei se fac sub suspiciunea de comitere în viitor a unor infracţiuni, deci cu încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, şi, în plus, statisticile arată că proporţia românilor care au comis infracţiuni este redusă, a explicat marţi, la Bruxelles, secretarul de stat pentru afaceri europene Bogdan Aurescu.  O delegaţie formată din secretarii de stat Bogdan Aurescu, Valentin Mocanu şi Valentin Fătuloiu a avut marţi la Bruxelles discuţii privind problematica romilor cu vicepreşedintele Comisiei Europene, Viviane Reding, comisar european pentru justiţie, cu reprezentanţi ai cabinetelor comisarilor europeni pentru muncă, afaceri sociale şi incluziune, Laszlo Andor, şi respectiv pentru afaceri interne, Cecilia Malmstrom. Secretarul de stat pentru afaceri europene Bogdan Aurescu a declarat, după întrevederea cu Viviane Reding, că delegaţia română a dovedit cu datele de care dispune că argumentul afectării ordinii publice pe care îl invocă Franţa în repatrierea romilor nu se susţine.

Aurescu a dat asigurări că  a arătat „foarte clar” Comisiei că impunerea de condiţii de tip material pentru cetăţenii europeni, cum ar fi o limită de venit personal sau existenţa unui domiciliu stabil pentru şederea sub trei luni într-un alt stat membru UE, este echivalentă cu un abuz de drept, care va afecta grav cu precădere cetăţenii din Europa Centrală şi de Est, cu venituri mici. „Am arătat că soluţia la problema comunităţii rome, care este o problemă europeană, nu este jocul de ping-pong cu aceşti oameni: Franţa nu îi poate îndepărta de pe teritoriu fără respectarea Directivei 38/2004, nu le poate împiedica revenirea, iar România nu are dreptul să îi împiedice să circule liber, în calitate de cetăţeni europeni”, a subliniat diplomatul român. În acest context, România a solicitat Comisiei Europene să verifice dacă aceste îndepărtări voluntare sunt cu adevărat voluntare, având în vedere circumstanţele în care se petrec evacuările succesive de tabere, până când aceste persoane se văd nevoite să accepte oferta de returnare contra cost. Tot marţi s-au aflat la Bruxelles şi secretarul de stat francez pentru afaceri europene, Pierre Lellouche, şi ministrul pentru imigraţie, Eric Besson. Potrivit Radio France Internationale, cei doi oficiali apărând politica Parisului privind securitatea şi în special repatrierea romilor aflaţi în ilegal pe teritoriul Franţei. Şi ei au avut întrevederi cu Viviane Reding, comisarul european justiţie, şi Cecilia Malmstrom, comisarul european pentru afaceri interne. La 26 august, comisarul european pentru justiţie, Viviane Reding, a anunţat că a cerut serviciilor sale să analizeze cu atenţie dacă măsurile luate de Franţa în privinţa romilor sunt „în conformitate deplină” cu legislaţia UE şi a promis că analiza va fi prezentată în cursul acestei săptămâni în Colegiul Comisarilor. Într-o declaraţie pe tema situaţiei romilor din Europa, Viviane Reding, vicepreşedinte al Comisiei Europene şi comisar UE pentru justiţie, drepturi fundamentale şi cetăţenie, a spus că a urmărit „cu mare atenţie” şi cu „oarecare îngrijorare” evoluţiile din ultimele zile din Franţa, precum şi polemica ce a izbucnit în câteva alte state membre. Reding a cerut autorităţilor franceze să se angajeze într-un „dialog deschis, sincer şi onest” cu toate statele membre UE pe tema asumării responsabilităţii comune asupra romilor, Comisia Europeană oferindu-se să intermedieze un astfel de dialog şi să monitorizeze progresele făcute.