România trebuie să îi plătească lui Stelian Ogică 8.000 de euro pentru condiţiile în care şi-a executat pedeapsa cu închisoarea pentru înşelăciunea cu biletul câştigător la Loto, cu titlul de daune morale, dar şi pentru faptul că a fost eliberat la trei zile după decizia definitivă, a decis CEDO. Astfel, potrivit unei decizii afişate joi pe site-ul Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), statul român trebuie să îi plătească lui Stelian Ogică, apărut în atenţia publicului la începutul anilor 2000, după ce a anunţat că i-a fost furat un bilet câştigător la Loto, în valoare de un milion de dolari, daune pentru condiţiile în care a stat în închisoare. Potrivit sursei citate, Stelian Ogică a dat în judecată statul român, în 2003, acuzând autorităţile române că au încălcat articolul 3 al Convenţiei Drepturilor Omului, care interzice tortura sau supunerea la pedepse sau tratamente inumane sau degradante, precum şi alineatul 1 al articolului 5 din Convenţie, care se referă la dreptul la libertate şi securitate. În cuprinsul plângerii depuse la CEDO, Ogică arată că, în ianuarie 2001 a povestit cunoscuţilor, dar şi în mass-media, că deţine un bilet de loterie câştigător, în valoare de un milion de dolari. Ulterior, a depus o plângere la poliţie, potrivit căreia biletul câştigător îi fusese furat de un cuplu, în urma unei agresiuni. Pe 31 ianuarie 2001, Loteria Naţională şi cuplul care se afla în posesia biletului câştigător au depus, la rândul lor, o plângere penală, împotriva lui Ogică, sub acuzaţia de tentativă de înşelăciune şi fals în declaraţii. În aceeaşi zi, Ogică a fost arestat preventiv, iar în septembrie 2002, este condamnat în primă instanţă pentru acuzaţiile aduse, la trei ani de închisoare, pentru ca ulterior, Curtea de Apel Bucureşti să reducă pedeapsa la doi ani de închisoare şi să constate că Ogică executase deja pedeapsa, în arest preventiv. Stelian Ogică s-a plâns, în documentele depuse la Curte, de condiţiile din arestul Poliţiei Capitalei şi din Penitenciarul Jilava. Astfel, reclamantul a susţinut că a fost nevoit să împartă camera cu mai mulţi deţinuţi periculoşi, iar de la unii dintre ei, din cauza condiţiilor de igienă, a luat chiar şi păduchi. Totodată, Ogică a susţinut că a fost agresat de mai multe ori de alţi deţinuţi sau chiar de gardieni, fiind chiar încătuşat de pat timp de două zile.

Din documentele medicale depuse la dosar, notează judecătorii CEDO, reiese că, în martie 2001, Ogică a fost internat la Secţia psihiatrie a Spitalului Penitenciar Jilava, unde a fost supus mai multor analize medicale. Pe de altă parte, se arată în plângere, deşi Curtea de Apel Bucureşti a dispus, pe 31 ianuarie 2003, eliberarea din arest a lui Ogică, după ce a constat că îşi executase deja pedeapsa în arest preventiv, conducerea Penitenciarului Jilava a fost informată, însă la secretariatul instituţiei nu mai era nimeni pentru a primi copia minutei, fiind vineri după-amiază, astfel că eliberarea a avut loc abia pe 2 februarie, după trecerea week-end-ului. În motivarea deciziei prin care statul român a fost condamnat pentru încălcarea drepturilor lui Ogică, judecătorii Curţii arată că a fost încălcat articolul 3 din Convenţia Drepturilor Omului, din cauza condiţiilor de detenţie în care a fost închis reclamantul. Judecătorii spun că, din cauza spaţiului redus de detenţie, a lipsei de igienă şi a suprapopulării penitenciarelor, reclamantului i-a fost produsă o suferniţă care excede pedeapsa primită. Totodată, în privinţa încălcării dreptului la libertate, reglementat de articolul 5 din Convenţie, adică dreptul la libertate, judecătorii Curţii motivează că este inadmisibil ca Ogică să fi fost ţinut încă trei zile în arest, după ce o instanţă a pronunţat o decizie de eliberare a sa, deoarece personalul penitenciarului unde îşi ispăşise pedeapsa plecase de la serviciu şi minuta deciziei nu putea fi comunicată. Stelian Ogică le-a cerut judecătorilor CEDO să oblige statul român să îi acorde daune morale de 1 milion de euro, însă aceştia au decis să acorde doar 8.000 de euro, cu titlul de daune morale.