România sau Bulgaria sunt alte opţiuni pentru o eventuală găzduire a unei baze radar în cadrul scutului antirachetă al NATO, dacă Turcia nu îşi va da acordul pentru a primi pe teritoriul său un astfel de sistem. România negociază deja cu Statele Unite găzduirea a 24 de rachete terestre interceptoare de tip SM-3, care ar urma să fie desfăşurate în 2015 în cadrul arhitecturii americane a scutului antirachetă, care, în concepţia administraţiei Obama, va avea mai multe etape. La summitul NATO de la Lisabona, care se desfăşoară luna viitoare, liderii celor 28 de state trebuie să-şi dea acordul pentru un scut antirachetă al alianţei, construit pe baza elementelor scutului american antirachetă. SUA au obţinut un sprijin larg în cadrul Alianţei pentru un sistem de comandă şi control al NATO în apărarea antirachetă. Administraţia Obama a urmărit să câştige sprijin din partea alianţei în ansamblu pentru planurile sale de apărare antirachetă, în parte pentru a risipi îndoielile Ankarei faţă de propunerea Washingtonului de a găzdui o bază radar pe teritoriul turc, susţine cotidianul economic britanic. Guvernul turc a spus că ar fi mai degrabă de acord cu un proiect antirachetă la nivel NATO decât cu un efort bilateral SUA-Turcia îndreptat împotriva Iranului. Washingtonul se confruntă cu unele obiecţii din partea Turciei, ţară care s-ar califica cel mai bine pentru găzduirea unui sistem radar în cadrul scutului antirachetă. Ankara este grijulie să nu rişte o deteriorare a relaţiilor sale cu Iranul, stat vecin, ceea ce ar fi de natură să-i submineze poziţia în regiune. În aceste condiţii, SUA şi Turcia încearcă să evite o confruntare la summitul de la Lisabona, după un an în care relaţiile tradiţional bune ale Ankarei cu Occidentul au fost tensionate. Principala divergenţă o constituie reticenţa Turciei de a aproba planurile antirachetă ale NATO – în condiţiile în care deciziile Alianţei trebuie luate în unanimitate -, precum şi obiecţiile pe care Ankara le are în legătură cu unele formulări din noul concept strategic al Alianţei. Ankara vrea garanţii că scutul va proteja întregul teritoriu turc şi, pe de altă parte, nu este de acord să împărtăşească date cu Israelul. Turcia este nemulţumită şi de unele prevederi referitoare la relaţiile cu Uniunea Europeană, precum şi în privinţa reformării structurii de comandă a NATO. Ankara insistă, de asemenea, ca strategia NATO să nu descrie Iranul şi Siria ca ameninţări. Washingtonul şi Ankara şi-au sporit contactele la nivel înalt pentru a preîntâmpina orice divergenţe neplăcute la summit. La Washington, unii oficiali speră că Turcia îşi va da acordul în cele din urmă pentru apărarea antirachetă, evitând o deteriorare şi mai puternică a relaţiilor cu SUA. În acelaţi timp, aceşti oficiali recunosc că rezultatul încă nu este sigur, iar disputa rămâne deocamdată nerezolvată. Pe de altă parte, sprijinul NATO pentru apărarea antirachetă este un prim pas necesar, dacă alianţa va ajunge la o înţelegere cu Moscova pentru cooperare în cadrul sistemului antirachetă, unul dintre obiectivele pe care şi le propune summitul de la Lisabona, unde va veni şi preşedintele rus, Dmitri Medvedev.