Câţi români au emigrat în ultimii patru ani de comunism, fără a se feri de autorităţi
Câţi români au emigrat în ultimii patru ani de comunism, fără a se feri de autorităţiDatele Institului Naţional de Statistică (INS) arată că şi în timpul regimului comunist emigrările legale erau posibile, în perioada 1986 – 1989 existând chiar o creştere a numărului românilor care au plecat definitiv peste hotare, fără a se feri de autorităţi. Cele mai multe persoane care au părăsit România ceauşistă, în ultimii patru ani ai comunismului, au fost înregistrate chiar în ’89, când au fost emise peste 41.000 de permisiuni de stabilire în alte state.
Dragă rreugen, nu ştiu care sunt mviloete tale de a te crampona de anumite fixuri, mai ales că am spus clar că eu nu am scris despre The Road ci despre Drumul. Sunt doua lucruri total diferite, pentru a-ţi deomnstra spusele mele redau si eu fragmentul de tine pomenit: Nopţi mai eentunecate dece2t eentunericul, iar zilele, fiecare mai cenuşie dece2t cea de dinainte. Ca şi ce2nd se instala un glaucom eengheţat, făce2nd lumea să pălească Superb pasaj pentru a ilustra ste2ngăciile evidente. Muzicalitate? Nu văd unde. Iar exprimarea ca şi ce2nd face toţi bani, cred că pe2nă şi cacofonia evitată astfel ar fi fost de preferat. Dar fă dragă rreugen o analiză acestui fragment precum ai făcut fragmentului een original şi arată ignorantului ( e vorba de mine) care sunt meritele stilistice din acest pasaj. Dacă insişti eeţi răspund şi la eentrebarea privind tema cărţii: tema, după cum prea bine observa Capricornk este iubirea şi sacrificiul, din pacate een versiunea rome2nească ( citeşte asta, lasă-mă cu varianta englezească pentru că eu am scris despre cartea aparută la editura Humanitas, după cum puteai să observi ) tema cade pe plan secundar, citind textul nu am rămas impresionat de profunzimea sentimentelor şi nici de modul een care a ales McCormac să le evidenţieze, ci m-am lovit de ste2ngăcii, de exprimări care zge2rie auzul, descrierile een loc să fie de o muzicalitate fermecătoare sunt de un cenuşiu plictisitor. Să citeşti een condiţiile astea 200 de pagini despre frumuseţea sentimentului patern, descris plictisitor, prin repetiţii lipsite de farmec sau de sens, ori să dai de zece ori pe pagină peste OK, care scuză-mă dar een rome2nă nu mi-a lasat impresia că ar ilustra een vre-un fel legătura stre2nsă dintre tată şi fiu ( asta se dorea prin repetiţia lui OK, sa ni se arate că mereu erau de acord cu spusele celuilalt) ci mai degrabă crea senzaţia că ar fi fost vorba de oligofreni grei de cap cărora trebuie să le tot repeţi ceea ce era evident. Pe boul tău nu intru rreugen, , mă simt eu bine pe vaca mea.