Sute de persoane au aplaudat sacadat, ca la finalul unei piese bune de teatru, când sicriul cu corpul lui Jean Constantin a fost coborât, vineri după-amiază, în groapa din Cimitirul Central din Constanţa. Cortegiul funerar a fost așteptat la cimitir de sute de persoane, care au îndurat soarele puternic pentru a-i aduce un ultim omagiu artistului. De fapt, pe întregul drum de la catedrala spre cimitir, sute de oameni au ieșit din case pentru a-l aplauda ultima dată pe marele artist. Două echipaje ale poliției au blocat strada, care devenise deja neîncăpătoare, în momentul în care mașina mortuară a ajuns în fața cimitirului. Zeci de persoane au aruncat garoafe spre sicriul cu trupul neînsuflețit, în timp ce toată lumea aplauda ultimul drum al lui Jean Constantin. Slujba a fost oficiată de un sobor de preoți condus de ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului. De 12 ori consecutiv, admiratorii actorului au rostit, într-un singur glas, „Dumnezeu să-l ierte”, gest însoțit, de tot atâtea ori, de semnul crucii. După ce slujba s-a încheiat și trupul era coborât în groapă, oamenii adunați pe alea principală a Cimitirului Central au început să aplaude puternic. Lespedea peste mormânt nu a fost însă pusă înainte ca sora lui Jean Constantin să citească o poezie, în semn de rămas bun. „Este o poezie a unui scriitor sibian creștin, Traian Dorz, pe care am auzit-o pentru prima dată acum câteva zeci de ani și mi s-a părut potrivit să o rostesc în aceste momente”, a declarat ea, după slujbă. „Ce suntem noi, Doamne – umbră și părere,/Un suspin de-o clipă, iar apoi tăcere/Ce curând ne crește și ne ia pământul/Izvorâm ca apa și plecăm… ca vântul./Ce lăsăm noi, Doamne, la plecarea noastră,/Din taina cea neagră și taina albastră?/Vrednică-i de voia și zările Tale/Doar urma luminii pe-a dragostei cale./Ce luăm noi, Doamne, din visul opririi,/Doar sfânta cenuşă jertfită iubirii/Cereasca mireasmă ce-am ars rugăciunii/Și roua de aur din ochii minunii./Ce ținem noi, Doamne, al nostru-n vecie?/Doar ce dăm acuma altora și ție./Doar dulcea tăcere sfințită-n suspine,/Doar ceasul de taină trăit lângă tine”. După ultimele cuvinte de rămas bun, mormântul lui Jean Constantin a fost acoperit, iar spectatorii acestui ultim act al marelui artist au plecat, mai singuri, spre case. Pe parcursul zilei de vineri, la căpătâiul lui Jean Constantin au stat Ion Dichiseanu, Romică Ţociu și Cornel Palade. La slujba de înmormântare nu au mai participat și prietenii de scenă ai lui Jean Constantin, care i-au fost totuși aproape în ultimele două zile. Joi, printre actorii care au venit la Constanţa pentru a-şi lua rămas bun de la Jean Constantin s-au aflat Alexandru Arşinel, Stela Popescu, Nae Lăzărescu şi Vasile Muraru. Patraulea, Ismail, Limbă şi Parpanghel sunt patru dintre personajele antologice create de Jean Constantin, marele actor care lasă în urmă publicului şi apropiaţilor amintirea unor roluri unice, emblematice pentru o jumătate de secol de film românesc. S-a născut la Techirghiol, în judeţul Constanţa, şi a debutat tot pe malul mării, la secţia de estradă a Teatrului Fantasio. Primul film a fost „Procesul alb”, regizat în 1965 de Iulian Mihu. La acesta aveau să se adauge alte peste 80 de pelicule, majoritatea de referinţă pentru cariera lui Jean Constantin şi, în egală măsură, pentru memoria cinefililor. De neuitat sunt, astfel, rolurile sale din seria „Brigada Diverse”, din ecranizarea „Toate pânzele sus!” şi, nu în ultimul rând, din ciclul de filme în care personajul său, Limbă, era omul de nădejde al comisarului de poliţie interpretat de Sergiu Nicolaescu. „Nimeni nu interpreta un turc mai bine decât el!”, spun mulţi dintre colegii de platou şi regizorii care au lucrat cu Jean Constantin, fermecaţi la unison cu spectatorii de unicul Ismail jucat în „Toate pânzele sus!”. La fel de veridice şi spumoase au fost escrocul interpretat în „Secretul lui Bachus”, rolul Scurtu din „Nemuritorii” şi multe altele în care Jean Constantin a fost de nota 10, fie că a fost vorba despre comedii, filme istorice sau de acţiune. Mereu cu zâmbetul pe buze şi gata să se încline în faţa publicului, Jean Constantin s-a bucurat de succes şi pe micile ecrane, datorită numeroasele apariţii în emisiuni de divertisment. Cupletul „Mielul”, în care a avut-o parteneră pe Stela Popescu, şi sceneta cu lăutarul ţigan care îi cântă la masă unui parlamentar, jucată alături de Dem Rădulescu, sunt doar două dintre momentele spumoase cu el la TV. A rămas fidel şi teatrului, de numele său legându-se cel mai mare succes de la Fantasio, „Săracu’ Gică”, pus în scenă de Mihai Maximilian în anii ’80 şi prezentat timp de 15 stagiuni consecutive. Iar pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti a fost Pristanda în „O scrisoare pierdută”, spectacol pus în scenă de Radu Beligan. În 2008, UNITER i-a acordat premiul special pentru teatru de revistă, iar în acelaşi an, la cea de-a doua ediţie a Premiilor Gopo, a primit o distincţie pentru întreaga carieră. În 21 august, Jean Constantin ar fi împlinit 82 de ani. La plecarea lui, publicul îi poate împrumuta o replică, mulţumind pentru tot ceea ce a creat şi lasă în urmă: „Săru’mâna, conaşule!” Regizorul Sergiu Nicolaescu spune despre marele actor Jean Constantin, decedat miercuri, că i-a fost prieten şi colaborator, dar nu în ultimul rând un neîntrecut actor comic, care a înveselit prin talentul său generaţii întregi de spectatori. „Încă un mare actor a părăsit platoul de filmare şi scena teatrului românesc. S-a dus…Prieten şi colaborator, neîntrecut actor comic care a înveselit prin talentul său generaţii întregi de spectatori, a jucat ultimul rol în viaţă, trecând, aşa cum îi era firea, modest şi discret, în eternitate. Prin realizările artistice, vreme de generaţii, prin firea ta, în realitate timidă, sinceră şi veşnic zâmbitoare, vei rămâne în inima tuturor care te-au văzut, nemuritor”, spune Segiu Nicolaescu. Regizorul îşi exprimă regretul faţă de condiţiile în care a plecat dintre noi Jean Constantin, pe care îl numeşte „Limbă”, fără nimeni la căpătâi şi singur în casă. „Acum eşti alături de dragii Amza, Ilarion Ciobanu, Colea Răutu, Ovidiu Iuliu Moldovan, George Constantin, Gheorghe Dinică. Să nu-ţi fie dor de noi, bucuraţi-vă că sunteţi împreună şi că, în curând, vom fi şi noi acolo, unde ne vom gândi veşnic la succesele noastre”, mai spune Nicolaescu în omagiul transmis. Regizorul rememorează momentele petrecute alături de Jean Constantin de la începutul carierei şi adaugă că poate, în viitor, ar fi vrut să mai facă ceva din seria filmelor poliţiste.