Liderul liberal-democraţilor, Nick Clegg, aproape necunoscut înaintea campaniei electorale pentru alegerile legislative din 6 mai, a fost adevărata surpriză a dezbaterilor televizate, reuşind să se impună în faţa mult mai experimentaţilor lideri ai laburiştilor şi conservatorilor din Marea Britanie. Aflat la conducerea Partidului Liberal-Democrat din 2007, Nick Clegg are origini ruse, din partea tatălui, şi olandeze, din partea mamei. În vârstă de 43 de ani, liderul liberal-democraţilor britanici, singurul candidat care se declară ateu, vorbeşte cinci limbi străine şi este căsătorit cu Miriam, o juristă spaniolă, cu care are trei băieţi. În adolescenţă, Clegg a fost condamnat la muncă în folosul comunităţii, după ce a ars, împreună cu un coleg la fel de „ameţit” de alcool ca şi el, colecţia de cactuşi a unui profesor din Munchen, în timp ce se aflau într-un schimb de experienţă la o şcoală locală, „performanţă” de care politicianul nu este acum „foarte mândru”. După ce a studiat arheologia şi antropologia la Cambridge, iar ulterior s-a îndreptat spre jurnalism, Clegg a devenit interesat de politică. Eurodeputat din 1999 până în 2004, liderul liberal-democraţilor este cel mai proeuropean dintre cei trei candidaţi la alegerile legislative. El a fost ales la conducerea partidului în 18 decembrie 2007. La fel ca şi liderul conservatorilor, David Cameron, liderul liberal-democraţilor se simte în largul său în faţa camerelor de televiziune. Dar, mai puţin cunoscut decât cei doi contracandidaţi ai săi, Clegg rămâne în umbra mult mai popularului colaborator Vince Cable, responsabil pe probleme de finanţe, pe care presa îl consideră drept un posibilul ministru de finanţe, în cazul formării unui guvern de coaliţie. Soţia sa, Miriam, reprezintă, la fel ca în cazul lui David Cameron şi Gordon Brown, un avantaj pentru Nick Clegg. Miriam, care nu are cetăţenie britanică, a refuzat însă să apară în campania electorală alături de soţul său, afirmând că are „o slujbă” unde trebuie să „meargă în fiecare dimineaţă”. În plus, Miriam Clegg a spus că nu înţelege de ce marca sa de rochie sau pantofi ar trebui să reprezinte un interes pentru campania electorală. „Este votat candidatul, nu soţia sa”, spune ea, atitudine pe care electoratul britanic a catalogat-o rece. Pe de altă parte, David Cameron, care vrea să devină primul premier conservator din ultimii 13 ani din Marea Britanie, este un reformator versat care şi-a adus partidul în secolul XXI. De când Cameron a preluat conducerea în 2005, el i-a transformat pe conservatori dintr-un partid „nesuferit” care pierduse trei alegeri generale la rând într-o alternativă dinamică la laburiştii premierului Gordon Brown. Politicianul în vârstă de 43 de ani a atenuat diviziunile istorice privind Europa – o problemă de când Margaret Thatcher conducea conservatorii  – şi s-a impus în faţa lui Brown în chestiuni ca scandalul privind deconturile parlamentare. Dar există întrebări legate de capacitatea lui Cameron de a-l izgoni pe Brown, al cărui partid a început să recupereze din handicapul din sondaje, mai ales de când datele arată că Marea Britanie a ieşit în sfârşit din recesiune. Unii critici îl acuză că are origini prea privilegiate pentru a înţelege problemele britanicilor de rând, în timp ce alţii spun că el nu are substanţă, experienţă şi o ideologie clară. Cameron a studiat la Eton, şcoala prinţilor William şi Harry, precum şi la Oxford, unde a fost membru al societăţii studenţeşti Bullingdon Club împreună cu Boris Johnson, care acum este primarul Londrei. După absolvire a primit un post în Partidul Conservator, devenind apoi consilier al ministrului de finanţe Norman Lamont. Cameron a fost alături de Lamont când acesta a anunţat că Mareas Britanie se retrage din Mecanismul european al cursului de schimb sau „Miercurea neagră” în 1992, unul dintre cele mai proaste momente din istoria recentă a conservatorilor. Ulterior s-a retras din politică pentru a lucra, timp de şase ani, ca şef de comunicaţii pentru compania media Carlton, dar a revenit în Wesminster în 2001, când a candidat pentru un loc în circumscripţia Witney, de lângă Oxford. Devenit membru al Parlamentului, Cameron a urcat rapid în ierarhie. El s-a alăturat cabinetului din umbră în 2004 şi a devenit lider de partid în 2005, după ce conservatorii au pierdut al treilea scrutin la rând.

Prima misiune a lui Cameron a fost „să cureţe” partidul. Acesta era cunoscut pentru opiniile sale dure pe chestiuni de genul controlării imigraţiei şi, de asemenea, nu era deschis femeilor şi minorităţilor etnice. Cameron a decis să facă partidul mai de centru şi mai populist, şi a început să vorbească despre „conservatorismul făcut cu compasiune”. Accentul pe care l-a pus pe mediu – a vizitat şi un gheţar norvegian şi a făcut fotografii alături de câini husky în 2006 – şi vindecarea problemelor sociale din ceea ce a numit a fi „Marea Britanie defectă” au marcat ruperea de trecut. Noul lider şi-a folosit şi familia pentru a arăta alegătorilor că partidul s-a schimbat. El a invitat camerele în casa sa pentru a-şi prezenta soţia, Samantha, şi pe cei trei copii, inclusiv pe fiul său Ivan, cu probleme fizice, care a murit în urmă cu un an, la vârsta de 6 ani. Cameron a discutat public despre paralizia cerebrală a lui Ivan şi despre epilepsia sa.

Focusul conservatorilor s-a schimbat însă după ce recesiunea a lovit ţara la începutul lui 2009. Discuţiile lui Cameron despre susţinerea serviciilor publice s-au transformat în recunoaşterea faptului că reducerile rapide sunt necesare, spre deosebire de Brown, care vrea amânarea lor. Laburiştii au încercat să exploateze tremerile legate de relativa lipsă de experienţă a lui Cameron, mai ales în aceste vremuri dificile economic, şi au avertizat că liderul conservator nu are substanţă. „Politica este defectă”, a spus Cameron la sfârşitul lui 2009. „Haideţi să facem 2010 anul unei noi politici!”