Slovacia are o femeie în funcţia de premier
Prima femeie premier al Slovaciei, Iveta Radikova, a depus jurământul în faţa preşedintelui, la câteva zile după ce partidul său a fost de acord să formeze o coaliţie cu alte trei formaţiuni. Învestirea sa în funcţie intervine după ce predecesorul său, Robert Fico, şi-a dat demisia joi. Preşedintele slovac Ivan Gasparovici a condus ceremonia de vineri. De profesie sociolog şi o figură marcantă a societăţii civile, Radicova a intrat în politică în 2005, când a ocupat pentru un an funcţia de ministru al muncii şi protecţiei sociale. Ea va conduce o coaliţie formată din patru partide de centru-dreapta, pe care le uneşte dorinţa de a reduce deficitul bugetar, care se apropie de 7% din PIB, şi stoparea corupţiei. „Îmbunătăţirea situaţiei financiare a ţării este prioritatea noastră principală, dar nu vom creşte taxele, ci vom lansa un amplu program de economii în administraţia publică. Bani se vor economisi şi prin eliminarea clientelismului politic din sistemul de licitaţii publice”, a declarat Iveta Radicova. „Vom reforma sistemul de contribuţii la asigurările sociale prin introducerea treptată a unui sistem care se va baza pe costul real al forţei de muncă”, a declarat Radicova, după ce liderii partidelor din noua coaliţie au ajuns la un acord asupra programului de guvernare. Ei au decis să lase deoparte unele promisiuni din campania electorală, cea mai mediatizată fiind anularea pedepsei cu închisoarea pentru cei prinşi consumând marijuana. În afara programului au rămas şi parteneriatul pentru cuplurile homosexuale şi posibilitatea ca medicii şi judecătorii să refuze sarcini care ar fi împotriva convingerilor lor religioase, de exemplu efectuarea de avorturi sau prezidarea în procese de divorţ.





I am somewhat puzlezd by your assertion that in Europe „national democracy is still king”. I was in Athens on 27 and 28 June, when the Greek parliament was voting on the Medium-Term Fiscal Strategy and the law executing it (i.e. measures upon which the bail-out was conditional) and I have to say that all my remaining illusions about democracy in Europe were shattered. When something as crucial as the survival of the Euro and of the global financial system is at stake, you can be sure that no stone will be left unturned, and where poltical persuasion fails there is always gunboat diplomacy, personal threats, blackmail and bribery.
Having read this article, I can now more easliy empathise with the people of Iceland who, after an initial love affair with the EU (and the wish to join), are now showing far more circumspection in their wishes. Bravo!