Preşedintele Nicolas Sarkozy le-a dat întâlnire luni, pe coasta vestică a Franţei, cancelarului german Angela Merkel şi preşedintelui rus Dmitri Medvedev, o reuniune mult aşteptată pe agenda căreia ar putea figura şi Transnistria, ca parte a unei înţelegeri mai ample privind securitatea europeană. Cancelarul german Angela Merkel a spus sâmbătă că doreşte să le propună partenerilor ei de discuţie o apropiere mai mare între Rusia şi NATO, pentru că „vremea Războiului Rece este definitiv încheiată”. În agenda summitului de la Deauville va figura, de asemenea, şi chestiunea unei mai bune cooperări între Uniunea Europeană şi Rusia. „Preşedintele rus a propus o arhitectură comună de securitate. Este vorba despre a defini pas cu pas o asemenea arhitectură – bineînţeles, într-un spirit de parteneriat al tuturor ţărilor europene cu Rusia”, a precizat cancelarul german. Ideea nu este nouă. Angela Merkel a declarat şi în alte ocazii că UE şi NATO ar trebui să discute chestiunile de securitate cu Rusia, pentru prevenirea conflictelor.

La acest punct al discuţiilor şi-ar putea găsi locul şi Transnistria. Germania, care tocmai a obţinut un loc în Consiliul de Securitate al ONU, vrea să rezolve problema conflictelor îngheţate, iar cel din Transnistria pare cel mai uşor de abordat. Merkel i-a făcut oferta lui Medvedev de a rezolva împreună această problemă. Uniunea Europeană, care vrea să obţină statut de mediator în negocierea conflictului transnistrean, ar propune Rusiei să renunţe în viitorul apropiat la susţinerea acordată Transnistriei şi s-ar pregăti să garanteze aderarea la blocul european a unei Moldove reunificate, acest aspect fiind negociat atât cu Chişinăul, cât şi cu Tiraspolul. Dacă UE obţine statut de mediator (în prezent este observator), atunci ar putea negocia cu Rusia retragerea trupelor din Transnistria în schimbul reducerii armamentului convenţional, inclusiv cel al României. Aceasta, ar fi una dintre condiţiile întoarcerii Moscovei în Tratatul privind forţele convenţionale din Europa (CFE), care reglementează armamentele convenţionale din Europa şi pe care Duma l-a suspendat la sfârşitul anului 2007 din cauza refuzului NATO de a ratifica ajustarea lui. În orice caz, Rusia s-ar pregăti de predarea Transnistriei.

Americanii sunt nemulţumiţi

„Asemenea întâlniri, în cerc restrâns, sunt importante”, a declarat sâmbătă cancelarul Angela Merkel referindu-se la summitul de la Deauville. „Se poate vorbi foarte deschis şi generos despre maniera de cooperare la nivel internaţional”, a explicat ea. Kenneth R. Weinstein, preşedintele Institutului Hudson (conservator), consideră însă deosebit de „îngrijorătoare” concentrarea summitului pe o nouă arhitectură de securitate care, după cum observa Kremlinul, ar permite celor trei naţiuni „să-şi dezvolte parteneriatul pentru a forma un spaţiu european comun de securitate şi cooperare”. Preşedintele Medvedev a formulat în iunie 2008, la Berlin, ideea unui tratat de securitate în Europa, având ca principii de bază respectarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a statelor, limitarea recurgerii la forţă armată, controlul armelor şi principiul potrivit căruia nicio organizaţie internaţională nu are dreptul exclusiv să asigure securitatea în Europa. Majoritatea statelor membre NATO şi Statele Unite au privit cu suspiciune propunerea preşedintelui rus pentru un asemenea tratat, în care văd o tentativă de a obţine drept de veto asupra acţiunilor NATO în Europa. La 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului, întâlnirea de la Deauville ar urma să consolideze deschiderea Moscovei spre Vest, în condiţiile în care şi Washingtonul a apăsat pe butonul de resetare a relaţiilor odată cu instalarea la Casa Albă a preşedintelui democrat Barack Obama. Pe de altă parte, ideea că europenii ar putea face propriile aranjamente cu Moscova în materie de securitate nu convine Washingtonului. „De când, mă întreb, securitatea europeană nu mai este o chestiune care interesează şi Statele Unite, ci o problemă care se rezolvă între Europa şi Rusia?”, se întreba un „oficial american de rang înalt”. „După ce au fost în centrul securităţii europene timp de 70 de ani, este ciudat să auzi că securitatea europeană nu mai priveşte Statele Unite”, a adăugat un oficial. Unii experţi sunt totuşi de părere că absenţa lui Obama de la a 20-a aniversare a căderii Zidului Berlinului a fost cel mai bun semn că SUA nu se mai concentrează asupra securităţii interne a Europei. Washingtonul este mult prea ocupat cu Afganistanul, Iranul şi China şi nu mai este o putere europeană.

Franţa este prinsă la mijloc

La rândul său, presa franceză  scrie că Nicolas Sarkozy este prins între Rusia şi NATO. La un an şi jumătate după ce a readus Franţa în comandamentul militar integrat al NATO, Nicolas Sarkozy vrea să-i propună omologului său rus crearea „unei zone de cooperare economică şi de securitate comună” între UE şi Rusia, ca mijloc de a apropia Rusia de Europa, fără însă a trece prin NATO. În mod evident, americanii nu apreciază ca Franţa şi Germania să discute despre securitatea europeană cu Rusia, în absenţa SUA, cu numai câteva săptămâni de summitul NATO care trebuie să adopte, în noiembrie, la Lisabona, o nouă doctrină strategică. Ideea lui Nicolas Sarkozy tulbură cu atât mai mult Washingtonul cu cât se alătură propunerii deja formulate de Dmitri Medvedev privind crearea unei noi „arhitecturi de securitate” în Europa, concepută ca o alternativă la NATO şi OSCE. Americanii sunt sceptici la orice ar putea slăbi NATO ca organizaţie, în schimb sunt favorabili unei cooperări mai strânse a Rusiei cu NATO şi din această perspectivă au propus Moscovei să ia parte la scutul antirachetă pe care vor să-l construiască împreună cu NATO în Europa, deşi acest sistem a fost criticat intens de Moscova şi a fost unul din motivele pentru care Rusia a ieşit din CFE. Nicolas Sarkozy afirmă că Rusia este de-acum un „partener al Occidentului, şi nu o ameninţare”, deci trebuie tratată ca atare. A fost argumentul folosit pentru a justifica vânzarea navelor de război Mistral către Rusia, în ciuda obiecţiilor Georgiei sau ale balticilor, care se tem că Moscova vrea să-şi extindă şi să-şi consolideze „zona de influenţă”. Vânzarea Mistral, subliniază New York Times, face parte dintr-o ofensivă a Franţei de cucerire a bunăvoinţei Rusiei, pentru a obţine mai multe contracte din partea acestui stat bogat în gaz şi petrol. Sarkozy nu ar fi însă primul preşedinte francez care să joace cartea rusească. Charles de Gaulle visa la o Europă unită din „Atlantic până în Urali”, iar atunci când nu a mai fost de acord ca Parisul să găzduiască sediul NATO şi s-a retras din comanda militară a Alianţei a fost modul lui de a-şi declara independenţa faţă de consensul Războiului Rece dictat de Washington. În lipsa unui leadership puternic în Europa al administraţiei Obama, Sarkozy s-ar putea să mizeze pe o reechilibrare a balanţei puterii către est şi s-ar putea considera o punte între Atlantic şi Ural, în opinia lui Kenneth R. Weinstein. Un studiu al Consiliului European pentru Relaţii Externe (ECFR) dat publicităţii vineri afirmă că atunci când e vorba despre cooperare în materie de securitate europeană, discuţiile ar fi mai eficiente dacă ar fi purtate nu între Sarkozy, Merkel şi Medvedev, ci între UE, Rusia şi Turcia, cei trei piloni ai securităţii europene. „Summitul Merkel-Medvedev-Sarkozy are agenda corespunzătoare, dar participanţii nepotriviţi”, apreciază ECFR în raportul intitulat „Iluzia ordinii şi spectrul unei Europe multipolare. În felul acesta, printr-un dialog tripartit UE-Rusia-Turcia sunt mai multe şanse de recăpătare a încrederii reciproce, potrivit experţilor ECFR. Toţi cei trei jucători sunt afectaţi în măsură foarte mare de statele din flancul estic al UE şi au dezvoltat un complex al politicii de vecinătate pentru a-şi dezvolta relaţiile cu Balcanii de Vest, Europa de Est şi Asia Centrală”, a declarat Mark Leonard, directorul ECFR. „Această zonă gri de instabilitate este ameninţată de tensiuni etnice, state fragile şi probleme energetice”, a adăugat el. Raportul sugerează că acest dialog trilateral – care să ducă eventual la un plan de acţiuni în domeniul securităţii cu Rusia şi Turcia – va furniza UE o nouă structură în care poate contribui la reducerea tensiunilor la graniţele sale, demilitarizând cele mai volatile regiuni şi rezolvând conflictele îngheţate. Potrivit ECFR, formatul trilateral de discuţie propus nu ar înlocui instituţii deja existente precum Consiliul NATO-Rusia sau OSCE şi nici nu va fi un substitut pentru ritmul lent de negociere a aderării Turciei la UE. O identitate europeană de securitate se poate obţine prin implicarea Rusiei în proiecte precum apărarea antirachetă, iar reclădirea încrederii reciproce ar putea contribui la diminuarea ameninţării care vine dinspre zone cu conflicte îngheţate, precum Transnistria.

Ucraina şi România sunt prinse în „horă”

Presa rusă, care îl citează  pe experul german Alenxander Rahr, scrie că problema transnistreană nu va fi rezolvată în modul în care și-o dorește Europa. Rusia va fi împotriva unei soluţii europene, în primul rând din cauza factorului românesc. Factorul românesc este cu mult mai serios decât pare europenilor. Rusia înţelege aceasta şi nu dorește crearea în Europa a României Mari, a relatat Unimedia. În schimb, Rusia ar putea accepta divizarea Moldovei, în urma căreia Transnistria s-ar uni cu Ucraina. UE este, de asemenea, împotriva unirii Republicii Moldova şi României. Europenii nu-și doresc să creeze pe teritoriul lor un stat naţional puternic. Dar UE consideră că, pentru a preveni unirea Republicii Moldova cu România, este necesară consolidarea statului moldovenesc, a scris aceeaşi sursă rusă. Germania se simte obligată să soluționeze acest conflict, deoarece perioada mișcărilor lente în această direcție a trecut. Moldova, spre deosebire de Georgia, Azerbaidjan sau Armenia, se află pe continentul european. Prin urmare, europenii sunt mult mai puţin îngrijoraţi de conflictele din Caucaz, decât de conflictul din Transnistria. Pe de altă parte, nici Ucraina nu vrea să rămână deoparte. „Dialogul ruso-german cu privire la problema transnistreană nu va avea succes fără participarea Ucrainei. Ucraina nu va fi mulțumită de rolul unui figurant în soluționarea diferendului transnistrean. Kievul doreşte să influențeze în mod direct soarta republicii separatiste”, a declarat directorul Centrului pentru studierea problemelor societății civile, Vitali Kulik, comentând reuniunea Medvedev – Merkel  – Sarkozy programată pentru 17 octombrie. „Deși Germania va insista asupra retragerii trupelor, prezenţa militară rusă va fi menţinută cel puţin printr-un contingent de poliţie sub egida OSCE”, a mai spus expertul. Întrebarea cine va „așeza” la masa de negocieri Chișinăul și Tiraspolul și le va „constrânge” la reintegrare rămâne în vigoare. Moscova, cu siguranță, are pârghii suficiente pentru a angaja ambele părți la dialog, dar să constrângă Tiraspolul la reintegrare poate doar Ucraina, este convingerea expertului ucrainean. „Ucraina va sprijini iniţiativa ruso-germană, dacă Tiraspolul şi Chişinăul îşi vor stabili regulile de joc” a conchis expertul ucrainean.