legea offshore2După ce ne-am lămurit că România nu e capabilă să-și exploateze singură rezervele de gaze pe care le deține și  vom fi de acord că trebuie să-i lăsăm pe cei care știu să facă asta ( ExxonMobil are cifra de afaceri de 3 ori cât PIB-ul României), vom continua cu prezentarea în succesiune temporală a unor fapte relevante. Adică, așa cum spuneam în postarea anterioară, să ne uităm la subiect ca la un film nu ca la o poză. Zona Economică Exclusivă (ZEE) a fost împărțită în perimetre și apoi concesionată de guvern prin Agenția Națională de Resurse Minerale, începând din 1992 până în 2009. A existat pauza dintre 1995, când s-a cristalizat diferendul cu Ucraina și 2009, când Curtea Internațională de Justiție de la Haga l-a soluționat acordând României 80% din suprafața aflată în litigiu, adică aproximativ 10.000 km2. Harta perimetrelor de explorare, dezvoltare și exploatare o găsiți mai jos. Pentru a încuraja dezvoltarea proiectelor de exploatare a hidrocarburilor din Marea Neagră Guvernul a emis „Ordonanța de urgență nr. 160/1999 privind instituirea unor măsuri de stimulare a activității titularilor de acorduri petroliere și subcontractanților acestora, care desfășoară operațiuni petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adâncime de apă de peste 100 metri”. Numai citind titlul este inutil să mai comentăm pe marginea faptului că se instituie clauze de stabilitate fiscală, care să-i determine pe concesionari să dezvolte proiecte foarte costisitoare, riscante și de lungă durată.  Am să reproduc articolul 1 lit. a : „Titularii de acorduri petroliere și subcontractanții acestora, care desfășoară operațiuni petroliere, în perimetre marine ce includ zone cu adâncime de apă de peste 100 metri, beneficiază de următoarele măsuri de stimulare a activității:  pe perioada derulării acordului petrolier vor fi aplicabile reglementările fiscale existente la data semnării acestuia;” Ca rezultat al acestei legislații favorabile investitorilor, Exxon Mobil la paritate cu OMV Petrom au investit 1,5 miliarde de dolari în explorarea perimetrului Neptun Deep, Lukoil 500 milioane dolari în Trident iar Black Sea Oil and Gas (fostă Sterling… vă mai amintiți?) 200 milioane dolari în perimetrele Midia și Pelican. Oficial s-a spus că s-au descoperit circa 200 miliarde m3 de gaz natural însă cu siguranță realitatea este mai favorabilăde câteva ori. Însă numai cei care au forat și nimeni altcineva, știu dimensiunea zăcămintelor, puritatea gazelor și pot aprecia rata de profit a exploatării comerciale. Din acest motiv am spus că Vâlcov „vinde pielea ursului din pădure” vorbind de venituri de 100 de miliarde de dolari. Și ar mai fi ceva; cine poate ști evoluția prețului gazelor?  Hai să fim serioși! Mai departe, gazul odată descoperit și extras trebuie adus la mal, tot pe banii concesionarilor (titularii de acorduri petroliere) și injectat în sistemul național de transport. Din acest motiv avem nevoie de „Legea offshore” care, cu excepția a numai două articole, 18 și 19 ce abordează soluții fiscale, nu face altceva decât să fixeze cadrul administrativ și birocratic al acestor situații, care deocamdată lipsește. De exemplu, în lege se stabilește cine eliberează autorizațiile de construcție necesare (că doar nu-i trimitem la Primăria Constanța, care nu e în stare să elibereze o autorizație de construcție pentru o casă normală, nici după un an de la depunerea actelor), clarifică subtraversarea plajelor sau declasifică platoul continental ca sit arheologic. Și asta am făcut noi la Senat fără să ne punem problema să anulăm Ordonanța 160 din 1999 iar legea a fost adoptată la sfârșitul lunii februarie, luând ulterior calea Camerei Deputaților, for decizional. La începutul lunii iulie, legea a intrat în sesiune extraordinară, a fost modificată substanțial în zona fiscală prin introducerea unei scheme de impozitare progresivă asupra veniturilor suplimentare în funcție de prețul gazelor, ajungându-se până la un cuantum de 50%. Sigur, a urmat manipularea ordinară cum că redevențele și impozitele suplimentare ar urma să fie duse într-un fond special de finanțare a proiectelor în Parteneriat Public Privat. În astfel de proiecte privatul vine cu banii nu statul! La reacția negativă a concesionarilor grupați în Agenția Română a Concesionarilor Offshore din Marea Neagră, care au declarat că aceste modificări fac imposibilă continuarea proiectelor prin exploatarea comercială a zăcămintelor, președintele Camerei Deputaților recunoaște că în lege s-a strecurat o eroare și promite că după promulgare Guvernul va emite o Ordonanță de Urgență de corijare. Numai că Președintele României nu a promulgat legea ci a retrimis-o la Parlament motivând că în baza principiului bicameralismului o lege nu poate fi modificată esențial de camera decizională după ce a fost discutată în camera de reflecție (prima cameră). Ceea ce e foarte corect! Câteva amănunte au semnificația lor! Modificările fiscale s-au făcut cujumătate de oră înainte ca legea să intre în plen, contrar tuturor uzanțelor parlamentare. Legea a stat la Camera Deputaților de la sfârșitul lui februarie până în luna iulie, după vizita lui Wess Mitchell adjunctul secretarului de stat al SUA,  care după ce a susținut o alocuțiune la Facultatea de Drept a recomandat Parlamentului României să adopte  legea offshore-ului. Care a adoptat una proastă, poate pentru că dl. Mitchell în timpul întâlnirilor bilaterale nu și-a declarat susțineri și nu a garantat imunități. Mă gândesc!!! Ei bine aceste amănunte care sunt importante prin semnificațiile lor, pălesc în fața realității că  lucrurile sunt blocate. Ori dacă Exxon Mobil va decide să-și facă bagajele va fi foarte rău pentru toți românii dar vă garantez că și mai rău pentru cei care i-au determinat să plece. În ce situație vor decide să plece, vă voi spune în episodul următor! Să ne auzim/citim cu bine!

Senator independent Vergil Chiţac